(Und weißt es nicht)
15. august 1965, Jeffersonville, Indiana, SUA
Mulţumesc, frate Neville. DOMNUL să vă binecuvânteze. Eu am atins ceva, nu-i aşa? Eu vreau să-i mulţumesc DOMNULUI în mod deosebit pentru ceea ce a făcut fiului fratelui Capps. Am avut posibilitatea să vin înapoi pentru un timp scurt în Indiana. Eu ştiu că aceasta nu se înregistrează acum. Eu nu văd pe nimeni în camera de înregistrare. Eu m-am întors ca să merg la vânătoarea de veveriţe. Probabil voi fi la Charli, Nellie şi ceilalţi de acolo din Kentuky, pentru o zi sau două în care voi merge să vânez veveriţe. În loc să mă odihnesc altundeva, eu vin mai bine aici, la mijlocul lui august, ca să merg la vânătoarea de veveriţe împreună cu Charlie, Banks şi toţi ceilalţi. Aceasta a devenit pentru mine o tradiţie. Eu l-am adus pe Iosif cu mine.
Când am fost ultima dată aici, s-au îmbolnăvit toţi. Aceasta a venit de la schimbarea climei foarte calde la cea răcoroasă pe care o aveţi aici. Eu ştiu că pentru voi nu este răcoroasă, dar veniţi o dată în Arizona! Au fost 42 de grade la umbră când am plecat dimineaţă acum câteva zile de acolo. La miezul nopţii când a venit aerul răcoros din munţi, mai erau încă 36 de grade, şi asta la miezul nopţii când vine aerul rece. Iama regiunea este plăcută, dar vara este bună pentru scorpioni şi şopârle, nu pentru oameni. Chiar şi animalele se retrag toate în munţi. Ele nu suportă căldura.
Eu am fost afară şi am tras cu puşca mea. Eu vreau să vă relatez despre băiatul cei mic al familiei Capps. De fapt eu ar trebui să-i dau puşca lui Iosif, căci el ţinteşte deja mai bine ca mine. Noi am făcut probe şi eu am ţintit la 50 m. Iosif a zis: "Tată, eu cred că şi eu pot asta." Băiatul a avut dureri de cap şi febră mare, şi eu m-am rugat pentru el. El a venit cu mine la ţintă. Eu am reglat puşca pentru 25 m. Eu mai aveam două plachete pe care le-am pus şi Iosif le-a nimerit pe amândouă. Pentru că nu mai aveam altele, am luat un glob de ipsos de circa doi cm grosime şi l-am pus la o distanţă de 50 m, şi el l-a împuşcat în două. Ţeava era reglată după ochii mei înainte cu mulţi ani, când Iosif mai era mic. Apoi el a zis: ,,Ştii tu ceva? Eu trebuie să trec pe la Billy ca să-i spun că de acum încolo să mă lase în pace."
Eu am zis: "Bine, să mergem să-i arătăm fratelui Norman aceasta."
Am mai spus: "Iosif, nimeni nu te întrece pe pământ la aceasta, indiferent cine ar fi." Plachetele nu au fost numai atinse într-o parte, ci le-a străpuns. Şi această bucată mică, nici măcar un centimetru de mare, el a înjumătăţit-o de la o distanţă de 50 m! Eu am spus: "Nu există nimeni pe pământ care ar putea să o facă mai bine. Cei mai buni ar fi făcut-o aşa, dar tu nu ai fi putut nimeri de trei ori mai bine ca acum." Placheta nu a fost îndoită, a rămas numai o gaură mică în hârtie. Eu am spus: „Nimeni nu ar fi putut nimeri mai bine." Eu cred că durerile de cap au dispărut atunci.
Eu am făcut propunerea: "Noi mergem, la fratele Norman şi îi arătăm aceasta. El lucrează în "Field and Stream, magazinul de sport al fratelui Stromei.
El a răspuns: "Să mergem mai întâi la Billy. Mai întâi trebuie să-i spun ceva." Sincer spus, fratele lui nu a fost niciodată aşa de bun ca el. De aceea el a zis: "Noi mergem mai întâi la el." Când am intrat pe uşă, Billy mai era în pijama. Noi am plecat foarte devreme, căci se încălzeşte repede. A sunat telefonul şi el mă privea curios. Eu am zis: "Poate mă cheamă la un bolnav." Era fratele Capps care a telefonat din cauza fiului său. El fusese operat la burtă din cauza unei inflamaţii şi era în pericol. Chiar mai înainte mi-a spus că vindecarea băiatului sau face progrese. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu, chiar şi prin ceea ce a spus micuţul Iosif. Dacă m-aş fi dus la fratele Norman, atunci nu aş fi fost acolo, dar aşa eu am venit şi fratele Capps m-a găsit. Eu nu spun că s-a întâmplat prin rugăciunile noastre, dar a însemnat mult pentru el să fie în legătură cu noi. Voi trebuie să credeţi în ceea ce faceţi. El a avut credinţă şi mi-a telefonat. Billy a zis că el a băgat bani în automat: "Acesta trebuie să fie un telefon extern care costă 5 dolari pentru 3 minute." Eu am crezut că vine poate din New York sau de pe alte insule. Dar el a zis imediat persoana cu care vroia să vorbească, şi aceasta a contat foarte mult. El nu a vrut-o pe Loyce, ci imediat pe Billy.
Băiatului fratelui Capps îi merge mai bine. El a spus că doctorul a avut puţină speranţă că va supravieţui operaţiei. De aceea noi suntem foarte mulţumitori lui Dumnezeu în dimineaţa aceasta şi foarte bucuroşi că El a făcut-o.
Noi am ajuns astăzi în zorii zilei şi eu am dormit numai trei ore, deci sunt cam obosit. Dar când a sosit timpul pentru adunare, am venit.
Dacă este în voia DOMNULUI, voi merge în Kentucky aşa cum am spus, şi eu am promis că voi vorbi într-o duminică în timpul când voi fi aici. Asta va fi în următoarea duminică, căci în următoarea trebuie să plec în Canada. De aceea o stabilim pentru următoarea duminică dimineaţă.
Fratele Neville a spus: "De ce nu mergi acolo să-i saluţi pe oameni şi să vorbeşti câteva minute cu ei?"
Eu am răspuns: "Frate Neville, eu nu mi-am deschis încă Biblia." El a spus: "Du-te şi spune-le ceva."
Soră Neville, eu nu ştiu cum o duci cu el. El poate să fie foarte convingător. Eu nu am nici o posibilitate să spun aceasta când este plină clădirea, dar eu îi sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu pentru un păstor ca fratele Orman Neville. El este credincios lucrării acesteia. Niciodată nu îl auzi că cârteşte. Eu şedeam acolo în spate în cameră şi am vorbit cam o jumătate de oră cu el, în timp ce mă bucuram de ceea ce spunea fratele Mann. Lui îi voi spune mai multe când vom merge anul acesta în Colorado. Noi ne-am bucurat de mesajul lui. Eu m-am întreţinut bine cu fratele Neville şi am spus: "Eu nu am niciodată timp să le spun oamenilor ceva despre păstorul nostru cumsecade." Eu l-am întrebat: "Se comportă bine oamenii cu tine?"
El a răspuns: "Nu poate fi mai bine." Eu am spus: ,,Eu mă bucur." Dacă păstorul este mulţumit şi oamenii sunt mulţumiţi, atunci rezultă o biserică bună. Atunci şi Dumnezeu este mulţumit. Eu cred că noi vedem mai ales în zilele acestea în care purtăm mesajul, că El este mulţumit. Eu cred că aceasta arată cum îi leagă mesajul pe oameni cu Dumnezeu. Eu sunt foarte mulţumitor pentru fratele Orman Neville, pentru soţia şi familia lui. Eu mă rog ca Dumnezeu să-i ţină credincioşi faţă de El şi faţă de lucrare. Fie ca noi, dacă este în voia Lui, să fim aici în capelă când va veni El să ne răpească. Noi sperăm că atunci când vom fi bătrâni şi trebuie să ne sprijinim în baston, ne vom ţine amândoi de braţ şi vom încerca să rămânem drepţi. Atunci vom fi transformaţi într-un moment, într-o clipă. "Atunci voi depune haina mea de călător şi voi jubila în măreţie, acolo unde merge rugăciunea şi dorinţa mea zilnică prin Isus."
Noi am auzit că DOMNUL l-a vindecat pe fratele Coomer şi suntem foarte mulţumitori pentru aceasta. Atâtea lucruri s-au întâmplat! Eu sunt mulţumitor că mă aflu aici în dimineaţa aceasta. Eu m-am gândit că în loc să vin aici ca întotdeauna cu o temă anumită despre care vorbesc, în dimineaţa aceasta voi veni numai aşa. Eu am spus: ,,Frate Neville, eu voi fi foarte atent la ceas şi oamenii pot merge la timp. Eu voi vorbi câteva minute, lucruri care îmi sunt pe inimă şi despre care ştiu că nu vor fi înregistrate. Vom avea numai părtăşie cu oamenii de aici din adunare, numai noi împreună." Să ne rugăm!
Scumpe Isuse, noi îţi suntem mulţumitori pentru privilegiul pe care-l avem adunându-ne aici împreună. O, când am privit această capelă azi dimineaţă, m-am gândit la faptul cum Tu ne-ai ajutat. Eu îmi amintesc de balta cea veche care a fost aici, şi papura care era aproximativ acolo unde se află acum platforma. Eu am stat aici ca bărbat tânăr. Domnul Ingram ne-a oferit teritoriul pentru un preţ mic. Noi trebuia să achităm ceva, dar nu aveam bani şi nici asigurări - nimic, ce am fi putut oferi. Noi am încercat. Preţul total era de peste două mii de dolari care urma să-i plătim apoi în douăzeci de ani. DOAMNE, priveşte acum înspre aceasta. La început când aici mai era o baltă în care curgea apa, Tu ne-ai făgăduit deja prin Cuvântul Tău: "EU, DOMNUL, am plantat; şi o voi uda zi şi noapte şi nimeni nu o va putea lua din mână Mea”. În acelaşi timp oamenii au spus: "În timp de şase luni se va face un garaj din aceasta." Sute de suflete L-au găsit pe Hristos la altarul acesta. Mereu au fost botezaţi oameni în capelă în Numele DOMNULUI Isus. Ei strigau Numele Lui şi au fost spălaţi de păcatele lor. Sute de şchiopi, suferinzi, orbi, paralizaţi, mâncaţi de cancer au plecat sănătoşi de pe această platformă. Ei au intrat aici ca bărbaţi, femei, băieţi şi fete muribunde şi au plecat de aici cu un trup nou pentru o avea o viaţă nouă. Ei puteau să meargă din nou, au părăsit scaunele rulante, cârjele lor. O, Dumnezeule, acestea s-au întâmplat în timpul celor treizeci de ani de slujbă.
Tată, aminteşte-ţi de dimineaţa în care am aşezat prima piatra de temelie. Tu ai dat acolo viziune în care Tu ai arătat că locul acesta minunat va fi arhiplin. Eu am ştiu că nu va da greş. Eu îţi mulţumesc pentru toate lucrurile acestea. Mulţi dintre ei au luptat lupta cea bună, au alergat şi au ţinut de credinţa. Ei se află dincolo, aşteaptă, se odihnesc şi faptele lor îi urmează. Ei aşteaptă ceasul în care va suna trâmbiţa şi ei vor veni într-o viaţă nouă, într-un trup nou. Mulţi dintre ei au fost bătrâni şi neputincioşi, alţii tineri şi alţii de vârstă medie. Dar Numelui Tău să-i fie adusă laudă pentru toate.
Noi stăm astăzi iarăşi aici, în faţa celor vii şi celor morţi. Eu mă rog ca Tu să ungi cuvintele Tale în dimineaţa aceasta. Eu nu ştiu ce aş putea spune, dar eu mă rog ca Tu să Te îngrijeşti aşa cum ai făcut-o întotdeauna, DOAMNE. Binecuvântează-l pe păstorul nostru, fratele Neville, şi pe soţia lui. Binecuvântează conducerea, diaconii - fiecare mădular din trup. Fie ca noi să trăim în viaţa aceasta, încât în viitor să avem viaţa veşnică.
Ajută-ne în dimineaţa aceasta să primim corectarea prin Duhul şi prin Cuvânt, ca să ne putem pregăti. Fie ca noi să fim hotărâţi în inimile noastre când intrăm în dimineaţa aceasta pe uşă, să avem o viaţă mai bună ca în trecut. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.
Acum câteva minute am deschis Biblia la Apocalipsa 3. De aceea voi citi acum mesajul pentru Biserica Laodicea.
Eu vreau să fac de cunoscut ce mi-a spus fratele Neville mai înainte. Fratele Parnell pe care îl văd acum aici, are în perioada aceasta o trezire în apropiere de Memphis. Poate ştie cineva dintre voi unde a fost mai demult Wimpy-Hamburger. Acolo şi-a ridicat un cort şi încearcă să adune grâul şi să găsească pe cei pierduţi care nu merg încă pe drumul acesta, dar sunt destinaţi pentru viaţă. Prin slujba lui, el vrea să-i câştige pentru Hristos. Din cauza adunărilor de aici din capelă, el nu are adunări duminică. Este foarte loial din partea fratelui nostru. Noi vrem să vă anunţăm că adunările vor începe luni seara în săptămâna viitoare. Eu ştiu că voi sunteţi toţi invitaţi să ascultaţi mesajul despre dragostea lui Hristos pe care îl va aduce fratele Parnell.
Să citim acum o parte din Apocalipsa 3, din Biblie. Căci, ceea ce spun eu poate da greş - ce spune El nu poate da greş. Eu nu ştiu unde să încep, ce să fac şi unde să mă duc, dar noi vrem să citim mesajul pentru Biserica Laodicea, şi anume vers. 14-19: "Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ,Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic', şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!' "
Ştiţi voi, când am citit am găsit un loc care mi-a plăcut. Eu nu mai ştiu exact unde este. Aici este: " ... Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. " O! Acesta este tabloul Bisericii de astăzi. Eu cred că aceasta este epoca despre care vorbim acum. Bineînţeles că predicile despre epocile Bisericii vor fi publicate într-o carte. Pentru că noi ne aflăm în epoca Laodicea, vrem să analizăm starea ei. Eu nu vreau să aduc o temă deosebită, pentru că vorbim numai pentru noi. În timp ce vorbim, vrem să vedem cum ne va conduce DOMNUL. Dar trebuie să fie ceva care să ne ajute.
Lăsaţi-ne să ne gândim asupra epocii Laodicea şi starea ei de astăzi. După câte ştiu, nu stă nimic în cale în timpul acesta pentru venirea DOMNULUI, în afară de faptul că Biserica Lui nu este încă pregătită. Eu cred că aşa sună una din proorocii.
Billy şi cu mine am avut nevoie de două zile de mers cu maşina din Tucson până aici. Sunt circa două mii de mile. Noi nu am trecut de viteza limită, ci am respectat-o. Când a condus el, eu am strâns pumnul care îl ţineam în ceafa lui ca o puşcă. Când observam că merge prea repede, îi spuneam: "Un moment băiatule, nouă ni s-a spus: ,Dă-i Cezarului ce i se cuvine Cezarului.” Ultima noapte am ajuns aici. O fetiţă mică de circa trei ani, era pe stradă, mama ei era moartă pe marginea străzii. Un om beat, un băiat de optsprezece ani care venea de la antrenamentul ofiţerilor de rezervă, a circulat cu 190 km/oră pe partea stângă a străzii şi a ucis-o. Eu cred că şi el a murit. Atunci înţelegem de ce se spune: "Dă Cezarului ce i se cuvine Cezarului."
Oameni nevinovaţi mor. O fetiţă de trei ani şi-a pierdut viaţa din cauza unui soldat băut, care a circulat cu 190 km/oră pe cealaltă parte a străzii. El a sărit peste o movilă, a venit în jos şi a omorât-o dintr-o lovitură. Şi el a murit. Voi vedeţi, aceşti oameni nu au putut face nimic şi au fost ucişi. Acest bărbat tânăr este vinovat de o crimă făcută cu sânge rece. Eu sunt de părere că un om care conduce beat pe stradă şi este prins, ar trebui să primească zece ani pentru omucidere cu premeditare. Dar cu politica nu vom îmbunătăţi nimic. Ea este coruptă. Planul lui Dumnezeu de a avea un împărat drept, este corect. Dar politica s-a răspândit şi se pot răscumpăra de toate: de înşelăciune, minciună, furt şi toate celelalte. Este aşa cum am spus acum câteva duminici: "Priviţi unde vă aflaţi." Nu este nimic în afară de o masă stricată. Un împărat drept poate să-şi facă graniţele lui proprii. Dar aşa puteţi să ucideţi un om şi dacă cunoaşteţi politica, atunci este în ordine şi voi ieşiţi din această problema. Teoretic este bună democraţia, dar ea nu funcţionează; tot aşa de puţin ca şi comunismul în care este totul în comun. Asta sună bine, dar nu se poate realiza. Nu! Planul lui Dumnezeu de a avea un împărat ca David, a fost corect. Trebuie să existe un punct central spiritual pe care îl recunosc toţi, aşa cum este de exemplu un conducător peste un cârd de gâşte, etc. Nu pot fi doi sau trei. Atunci aduceţi totul în dezordine, căci fiecare are o altă idee. Noi observăm că starea de astăzi este cum ar trebui să fie la venirea DOMNULUI. Fratele Neville şi eu, la fel şi ceilalţi fraţi încearcă să păstorească turma. Acum îmi vine o idee despre ce am putea vorbi. Acum câteva zile am primit o scrisoare pe care a scris-o o doamnă drăguţă. Ea nu mi-a fost adresată mie, ci am primit-o de la altcineva. Acolo m-a rupt într-adevăr în bucăţi, cel puţin a încercat. Ea a scris: "Voi oameni de afaceri creştini, nu puteţi face ceva să-1 opriţi pe fratele Branham? El a publicat cartea cu titlul ,Epoca Bisericii Laodicea' şi va mai publica şi altele." Mai departe ea scria: ,,el rupe învăţătura penticostală în bucăţi. El susţine că dovada adevărată nu este vorbirea în limbi. În afară de aceasta el este împotriva predicatoarelor." Ea însăşi este predicatoare.
Fiii ei se numără printre cei mai buni prieteni pe care îi am pe pământ. În timpul unui mic dejun pe care l-am luat împreună cu un bărbat şi soţia lui, ea a zis: ,,Frate Branham, uită-te la asta. Te-ai fi gândit la aşa ceva?", şi ea a scos scrisoarea afară . Eu am spus: "Soră, ea nu înţelege." Fiii mi-au spus că mama lor este predicatoare şi nu vrea să aibe nimic de-a face cu mesajul. Ea scrie acolo: "Femeile să nu stăpânească peste bărbaţi? Ce este însă cu Fivi din Biblie, ajutoarea lui Pavel ?" Aceasta este foarte clar. Ea avea un magazin. Pavel le-a trimis o rugăminte oamenilor. Credeţi voi că Pavel ar zice: "Femeile trebuie să tacă în adunare, căci nu le este admis să vorbească", şi apoi să se întoarcă şi să spună: "Fivi, ajutoarea mea în Evanghelie va predica în câteva seri."? Atunci şi-ar contrazice propriul lui cuvânt.
"Pe deasupra" mai scria ea, "Biblia relatează despre o femeie care era judecătoare. Şi aceasta înseamnă a avea autoritate peste bărbat." Soţia omului de afaceri care a fost vindecată nu demult aici în adunare, a spus: "Frate Branham, asta m-a uimit întotdeauna."
Eu am întrebat: "De ce te-a uimit aceasta, soră?"
Ea a răspuns: "Pentru că o femeie a fost judecătoare."
Eu am răspuns: "Aceasta este numai politica şi nu Biserica. Nu are nimic de-a face cu Biserica. Pavel a zis: „Ele trebuie să se supună, aşa cum spune legea.” Legea nu-i permite niciunei femei să devină preot. Asta nu merge! Niciodată nu a fost văzută o femeie ca preot, nicăieri în Biblie nu găsiţi o femeie ca preot. Nicăieri în Biblie nu citiţi că o femeie a fost predicatoare. Desigur că unele dintre ele au fost proorociţe, etc: Maria şi altele. Şi Debora a fost judecătoare în Israel. Câteodată ele au fost împărătese; împăraţi şi împărătese au domnit peste ei. Dacă murea împăratul, împărăteasa lua locul lui până era ales noul împărat."
În Tucson, Arizona, avem o femeie ca judecătoare în oraş. Din cauza aceasta oraşul este aşa de stricat. O femeie nu are ce căuta în politică. Ea nu are nici un drept să aibe vreo autoritate în Biserică. Locul ei este să fie împărăteasă acasă la soţul ei. Peste acestea nu are nici un drept. Noi ştim că acesta este adevărul. Voi nu îl veţi găsi altfel. Eu ştiu că aceasta este de modă veche, dar eu port răspunderea pentru aceasta. Eu ştiu că aceste benzi şi cărţi vor rămâne şi după ce eu nu voi mai fi pe acest pământ. Mulţi dintre voi oamenii tineri, veţi constata în următoarele zile că acesta este adevărul, căci eu vorbesc în Numele DOMNULUJ.
Noi ne întrebăm cum o femeie bună care a adus pe lume băieţi serioşi prin credinciosul ei soţ, un om bun, nu poate să recunoască. Aceştia sunt bărbaţi care au fost imediat sută la sută de acord când au auzit mesajul. Aceasta se poate întâmpla numai pe baza alegerii dinainte. Aceasta este singura posibilitate cum se poate întâmpla.
Aceasta este întrebarea. Eu m-am gândit asupra acesteia şi acum DOMNUL mă aduce înapoi la acest text: " ... Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. " Înainte de a intra mai aproape, vreau să ating pe scurt ce am spus acum câteva zile într-un mesaj. Eu cred că titlul a fost: Dumnezeul acestui veac rău. El a orbit ochii oamenilor astfel încât ei se închină lui Satana în adunări. Aţi înţeles toţi? Înţelegeţi voi toţi? În acelaşi mesaj am adus un exemplu: o femeie care se îmbracă imoral, va fi condamnată în ziua judecăţii ca curvă. Asta sună foarte curios.
Lăsaţi-mă să vă prezint simbolic. Aici în oraş există un avocat. El este un bărbat tânăr. În ceea ce priveşte politica, el este un om cumsecade. Eu îmi închipui că el reprezintă o politică serioasă. Apoi el merge cu o fată care este foarte modernă. Ei se iubesc şi se căsătoresc. Ei iau parte la toate petrecerile şi lucrurile acestea unde beau toţi împreună. În sfârşit ea are o casă frumoasă; el are vecini cumsecade. Ea este respectată de oameni. Amândoi beau; ea poartă pantaloni scurţi, îşi taie părul, se fardează; totul este la ea foarte sexy. Ea este o femeie frumoasă care se expune. Ea nu merge niciodată la biserică; amândoi nu merg. Apoi se mută în vecinătate o familie. Femeia şi bărbatul fac parte de biserica baptistă sau metodistă. Să spunem că femeia e metodistă, căci metodiştii pun preţ mai mult pe sfinţire ca baptiştii. Dar şi baptiştii noutestamentari cred în sfinţire, dar de obicei ei nu o accentuează. Ei nu cred aceasta. De aceea noi spunem că ei sunt metodişti, căci ei cred în sfinţire. Acum se mută deci o femeie metodistă pe aceeaşi stradă în casa vecină lângă femeia aceasta. Să spunem că soţul el este controlor financiar într-o firmă oarecare. Femeia metodistă priveşte dincolo la femeia cealaltă, când avocatul, să-l numim John, este în afara oraşului cu afaceri. Vă rog să nu trageţi concluzii false; eu inventez numele şi îl numesc John. Mai demult ea a fost prietena lui Ralph. Şi acesta este un nume inventat ca şi întreaga poveste. Aceasta este numai pentru ca voi să puteţi urmări povestea şi sensul acesteia. La o petrecere la care se bea mult, Ralph o îmbrăţişează din nou. Ea este fIacără şi foc şi crede că s-a îndrăgostit din nou de Ralph. După o vreme ea se întâlneşte cu Ralph şi o poate ascunde de John. El nu observă nimic şi ea crede că este foarte şireată, pentru că merge cu Ralph, deşi este căsătorită cu John. Vedeţi, femeia nu are nici cea mai mică bună cuviinţă. Ea nu se gândeşte la nimic. Femeia metodistă a crescut într-o regiune cu totul altfel. Ea merge cel puţin la biserică şi se gândeşte că femeia aceasta este îngrozitoare. Când vine bărbatul ei acasă ea îi spune: "Eu am observat cum a venit un bărbat la ea şi s-a întâlnit cu ea. Dacă John are un caz în Philadelphia sau altundeva, el o ia în maşina lui sport şi apoi se duc amândoi la ştrand. Eu îi văd când vin acasă. Câteodată ei nu trag nici măcar perdeaua când el o sărută şi sunt împreună. O, nu este îngrozitor?" spune ea soţului ei. ,,Ea nu este decât o prostituată. " Aşa este. Ea este mai rea decât o prostituată, pentru că este o femeie măritată. Şi această femeie metodistă spune că este îngrozitor. Ea nu merge niciodată la biserică.
Aceasta femeie metodistă nu ar face niciodată aşa ceva. Nu, sigur că nu. Ea este o femeie cumsecade. Ea nu ar atinge niciodată whisky, căci programul bisericii metodiste este 90% din interzicerea de whisky. Ei au un program de interziceri şi oamenii din biserica metodistă nu trec peste ceea ce învaţă biserica lor. Dar aceeaşi femeie metodistă iese seara cu soţul ei la plimbare şi poartă pantaloni scurţi după şcoala duminicală, îşi taie părul, îşi vopseşte buzele şi chiar fumează un pic. Conform Cuvântului lui Dumnezeu amândouă sunt curve. Dar una este goală, săracă şi oarbă şi nu ştie. Una este tot aşa de vinovată ca şi cealaltă. Căci oricine se uită la o femeie (măritată), ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui (Mat. 5, 28). Această femeie ar zice acum: "Un moment vă rog, domnule Branham. Eu vreau să vă explic că nu sunt o curvă!" Sora mea, poate este posibil să-ţi pui mâinile pe o Biblie în prezenţa lui Dumnezeu şi să juri că ai fost credincioasă soţului tău. Trupul tău îi aparţine soţului tău, dar şi sufletul tău îi aparţine lui Dumnezeu. Este un duh rău care te unge. Altfel eu pot demonstra că tu eşti nebună.
Ce s-ar fi întâmplat cu bunica voastră dacă ar fi mers pe strada cu astfel de pantaloni scurţi? Atunci ar fi închis-o într-o casă de nebuni pentru că merge fără rochie afară. Cu mintea ei nu ar fi fost ceva în ordine. Dacă atunci a fost aşa, atunci este şi astăzi aşa. Toată lumea înnebuneşte. Totul este nebunesc. Aceasta s-a furişat în aşa fel încât oamenii nu o recunosc. Este atunci o curvă? Nu faţă de soţul ei căruia i-a dat o juruinţă pentru trupul ei, ci înaintea lui Dumnezeu pentru că are un duh rău de curvă care o face să se îmbrace aşa. Ea se află în epoca Laodicea şi nu ştie că o face. Femeia nevinovată nu ştie că Dumnezeu o va judeca ca curvă. Aici o aveţi!
Faceţi-o clar! Nu i se poate zice. Nu există nici o posibilitate să i-o facem clar. Biblia spune: "ei sunt goi şi nu ştiu." Dacă i-aţi spune personal că este o curvă, atunci aţi fi închişi. Desigur! Eu nu vorbesc niciodată despre cineva personal. Eu vorbesc despre păcat. Eu nu spun: "Adunarea cutare; domnul cutare - aici, predicatorul cutare ... ", nu, eu o prezint numai ca învăţătură. Eu nu mă refer la anumiţi indivizi. Nu .. sunt indivizii, ci sistemul în care se află. Este un sistem lumesc.
Fratele George Wright care şade aici, are 75 sau 78 de ani, cred eu. Ce spui tu că s-ar fi întâmplat dacă ai fi vizitat-o într-o zi pe sora Wright şi ea ar fi fost în pantaloni scurţi acolo? Tu ai fi lăsat să fie închisă! Tu nu te-ai fi căsătorit cu ea! Fiecare bărbat tânăr din timpul acela ar fi făcut aşa. De fiecare dată s-ar fi întâmplat acelaşi lucru. Dacă atunci a fost un păcat şi pe dos, atunci şi astăzi este tot aşa. Dar oamenii au înnebunit.
Lăsaţi-mă să vă proorocesc ceva înainte de a se întâmpla. Întreaga lume cade în iresponsabilitate şi va deveni tot mai rău şi mai rău. Eu vă spun: va fi un singur grup de bolnavi mintali. Aproape aşa este acum. Va puteţi închipui cum circula un bărbat fără lumină pe partea greşită a străzii? Un ,,Ricky", un băiat, care a ieşit de la facultate, a ucis oameni. Îi opreşte aceasta? Al doilea l-a urmat şi a făcut acelaşi lucru. Vă puteţi închipui că un bărbat tânăr merge afară şi se comportă astfel? Vă puteţi închipui că o fată frumoasă, tânără cu un chip frumos face aşa ceva? Dar chiar faptul că ea este frumoasă, arată că suntem în timpul sfârşitului. Vedeţi, ea are comportarea lumească, a acceptat lucrurile din lume şi nu posedă frumuseţea sfinţirii, graţia sufletului. Eu am văzut femei care erau neînsemnate în exterior, dar după câteva cuvinte am observat că ele sunt într-adevăr sincere. Este ceva care nu vă mai lasă. Vedeţi, frumuseţea exterioară este de la Satana, de la lume.
Observaţi copiii lui Cain. Când au văzut fiii lui Dumnezeu că fiicele oamenilor erau frumoase, le-au luat de neveste. Dumnezeu nu le-a iertat aceasta niciodată. Vedeţi, femeile israeliene aveau bătături la mâini şi plete de păr. Când au trecut fiii lui Dumnezeu prin ţara Moab, ei au întâlnit femei îngrijite, cu părul frezat frumos, ele arătau frumos şi aveau multă vopsea pe faţă. Când au văzut fiii lui Dumnezeu aceste femei frumoase şi un prooroc fals a zis: "Noi suntem toţi la fel", ei s-au căsătorit împreună. Dumnezeu nu le-a iertat aceasta niciodată. Ei au pierit în pustiu. Toţi au murit acolo. Ei sunt fără speranţă, fără Dumnezeu şi veşnic pierduţi - blestemaţi pentru totdeauna, deşi ei au văzut bunătatea lui Dumnezeu şi au băut din stânca care nu seacă niciodată. Ei au băut din stânca lovită. Ei au privit înspre şarpele de aramă şi s-au întâmplat minuni. Ei au primit botezul lui Moise în mare. Ei au văzut mâna lui Dumnezeu. Ei au mâncat hrana îngerească; ei au trăit toate aceste lucruri care s-au întâmplat. Dar ei s-au căsătorit apoi cu acele femei. Ei au acceptat să vină femei înăuntru şi s-au căsătorit cu ele. Ei nu au preacurvit, ci s-au căsătorit cu ele. Dumnezeu nu le-a iertat-o niciodată.
Atunci s-a întâmplat a două oară. Acum am ajuns la a treia oară - dar acum este mai ispititor ca niciodată. Eu ştiu că aceasta este tare, şi eu m-am întrebat de multe ori cum o să mai fie. De ce trebuie să le vorbesc oamenilor aşa de aspru? Cum vine aceasta? Dar eu recunosc: dacă nu ar veni de la Dumnezeu, nu ar mai fi nimeni aici. Nici o femeie nu ar mai fi aici să mă asculte. Totuşi ele vin iarăşi, căci există oameni care sunt ancoraţi în adevăr. Ei ştiu că este aşa. În ciuda tuturor lucrurilor, ei ştiu că este corect.
Observaţi, ce s-a întâmplat. Eu ştiu că este tare. Este de parcă v-ar prescrie doctorul vostru un medicament. Dacă nu vreţi să-l luaţi, atunci nu-l puteţi învinui pe doctor dacă muriţi. Acesta este ca o doctorie. Ce s-a întâmplat cu oamenii care susţin că eu urăsc femeile? Observaţi o dată cum se comportă femeile, atunci eu vă arăt vouă unde se află Biserica. Morala femeilor în lume corespunde cu epoca Laodicea. Ei sunt chiar şi fireşte goi, săraci şi orbi şi nu ştiu. Oamenii, femeile din lume şi biserica se află în aceeaşi situaţie. Observaţi cum firescul simbolizează în toate timpurile cele spirituale.
Într-o zi, la judecată veţi recunoaşte. Eu ştiu că nu este popular să spui aceasta, şi dacă un bărbat nu este destinat să spună aceasta, atunci ar fi bine să o lase, altfel este o imitaţie şi apoi vei avea greutăţi.
Observaţi, câteodată arată aşa de parcă eu aş deschide gura unei femei şi îi torn doctoria şi apoi îi ţin mâna la gură; şi totuşi ea scuipă afară de fiecare dată. Ce ar fi dacă un pacient ar face aşa la un doctor? Atunci pacientul ar muri pentru că nu acceptă să înghită doctoria. În ziua judecăţii vor ieşi aceste lucruri la iveală, ca tăierea părului şi purtarea de pantaloni scurţi.
Eu numai zidesc. Ceasul este aproape în care veţi vedea că se întâmplă ceva. Ceva se va întâmpla şi prin toate acestea este pus numai un fundament pentru acest mesaj scurt care va cutremura întreaga naţiune. De ce am cicălit femeile? Chiar dacă le spui ce este corect şi eu le pun mâna la gură, ele o scuipă afară. Cine poate atunci să-L mai învinuiască pe doctor? Ce veţi zice voi în ziua judecăţii, dacă vocile care au strigat împotrivă vor fi auzite ca de pe o bandă în faţa oamenilor? Cum vor să scape ei atunci?
Ei scuipă printre degetele lor. Dacă torni un pic înăuntru, ei scutură capul şi se retrag. Ei nu vor. Dar vin iarăşi şi torn de mai multe ori înăuntru. Cine este atunci de vină? Nu doctorul; nu doctoria, ci poziţia persoanei. Aşa este.
Va fi o zi îngrozitoare când aceasta generaţie păcătoasă va sta în faţa Dumnezeului Atotputernic. Eu văd că îmbătrânesc şi umerii mei se înclină. Asta o ştiu. Deja de 30 de ani slujesc pe această platformă şi de 33 de ani sunt în câmpul misiunii. Aceasta este o viaţă lungă. Sunt treizeci şi trei de ani de slujbă. Mie îmi pare rău numai de un singur lucru: că nu am 133 de ani. Timpul pe care îl am ca muritor aici, este ultima mea posibilitate să vestesc Evanghelia. Dumnezeu să mă ajute să iau poziţie pentru Cuvântul acesta - să spun numai ce a spus El.
De ce a fost femeia metodistă aşa? Cum i se putea explica, ca ea să înţeleagă? Ea se află doar în epoca bisericii Laodicea.
Acum vom vorbi despre femeile penticostale. Ele nu poartă pantaloni scurţi, nu se vopsesc, nu-şi taie părul, dar privesc în jos spre metodişti şi spun: "Vedeţi, această femeie face asta şi asta." Să spunem că femeia nu poartă pantaloni scurţi, dar are părul tăiat scurt. Cu cât va ridicaţi mai mult în Dumnezeu, cu atât mai păcătoasă este problema. Voi vă puteţi închipui când Duhul Sfânt vă ia câteodată în rugăciune într-o atmosferă mai înaltă, atunci toate lucrurile arată ca un haos. Când venim înapoi, oamenii ne consideră nişte mişei şi zic că sunteţi sarcastici. Acela este nebun dacă stă acolo ca un bătrân cicălitor şi îi tot mustră pe oameni. Dar dacă eşti ridicat o dată în aceste sfere şi poţi să fi în prezenţa lui Dumnezeu - nu prin emoţii, ci dacă trăieşte cineva într-adevăr Duhul Sfânt, atunci stă scris peste toate "Ikabod". Slava DOMNULUI s-a retras din toate denominaţiunile. Aşa este. Nici una din ele nu este corectă.
Lăsaţi-mă să vă arăt un cerc. Eu aş fi vrut să am acum o tablă pe perete. Eu aş vrea să priviţi încoace. Eu fac acum un cerc şi apoi un alt cerc în interiorul acestui cerc. Acum sunt două. Apoi mai fac un cerc în interiorul cercului; acum sunt trei cercuri. Aceasta vă prezintă pe voi. Acesta este Dumnezeu. Dumnezeu este Unul într-o tripla descoperire. Fără această triplă descoperire, El nu ar fi Dumnezeu. El nu se poate face de cunoscut într-un alt fel. Nici voi nu v-aţi fi putut face de cunoscut fără să fiţi o persoană formată din trei părţi. Aceasta este compusă din trup, duh, suflet. Fără una din acestea voi nu sunteţi complet. Dacă voi nu aţi avea suflet, nu aţi fi nimic. Dacă voi nu aţi avea duh, nu aţi fi nimic. Dacă nu aţi avea trup, aţi fi duh, dar nu trup. Dumnezeu este complet în tripla Sa descoperire; nu trei fiinţe sau persoane, ci o Fiinţă în trei descoperiri. Tată, Fiu şi Duh Sfânt este deci descoperirea Unicului Dumnezeu adevărat.
Aşteptaţi un moment. Eu cred că am citit aceasta acum câteva minute Ascultaţi: „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: ,Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu. '" Dumnezeu este Creatorul, cum poate fi El vreodată creat? Dar aici este scris despre începutul zidirii lui Dumnezeu. Când Dumnezeu, Duhul, a luat forma unui trup omenesc, a fost Dumnezeu acela care a produs aceasta. Dumnezeu, Creatorul a devenit părtaş creaţiunii. Dumnezeu care a făcut lutul, calciul, carbonatul de potasiu, lumina cosmică, etc, a pus laolaltă aceste lucruri şi şi-a făcut un trup - începutul zidirii lui Dumnezeu, Aminul definitivul. Amin înseamnă: Aşa să fie. Dumnezeu în definitiv, când Dumnezeu a desăvârşit creaţiunea Sa.
Cum a fost? Nici un om nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, dar Fiul născut al Tatălui a vestit despre El. Înţelegeţi voi asta? Un moment. Voi nu vă grăbiţi. Să deschidem pentru un moment la Coloseni. Mi-am amintit de un text biblic. Noi deschidem la Coloseni 1. Eu trebuie să citesc pentru că nu am avut de gând să citesc. Pe când mai eram un predicator tânăr, puteam reţine bine aceste lucruri, dar acum când devin tot mai bătrân, nu mai pot. Noi începem cu vers. 9. Pavel le-a spus colosenilor cine a fost Hristos: "De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de DOMNUL, ca să-i fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui"
Acuma vine. Fiţi atenţi! "În care avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. " Amin. Asta a fost Coloseni 1, vers. 15. Ce este El? "Cel întâi născut din toată zidirea." Fie înger, sau indiferent cine este - El este Întâiul născut din toată zidirea. "Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El." Indiferent de ceea ce este El, dar nu este o altă fiinţă - "El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. " Fie Tată, Fiu sau Duh Sfânt, indiferent ce este - "El este mai înainte de toate lucrurile." Fie în cer sau pe pământ, fie vizibil sau invizibil - Fiul Lui Dumnezeu a fost mai înainte de toate lucrurile. Aşa este? Indiferent dacă sunt scaune de domnii, dregătorii, domnii; în domeniul supranatural de dincolo, în veşnicii; indiferent unde şi ce este, fie îngeri, fiinţe divine: "El este mai înainte de toate lucrurile." Amin. Nu-L puteţi vedea? "El este mai înainte de toate lucrurile. Toate au fost făcute prin El şi pentru El." Vers. 17: "El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. " Nimic nu se poate ţine decât prin El. Dumnezeu Tatăl - Duhul Sfânt. Fie că sunt îngeri, puteri, indiferent ce este - totul este Lui subordonat Toate 1ucrurile se ţin prin El. "El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibe întâietatea. " El este începutul şi a venit să mântuiască, şi a înviat.
Ştiţi voi ce se înţelege prin întâietate? Aceasta înseamnă: peste toate. El este peste tot ce s-a creat vreodată: peste fiecare înger, fiecare fiinţă, peste tot ce există. El stă peste toate lucrurile. Cine este această creaţiune? Cine poate sta peste aceste lucruri? El a împăcat totul cu Sine. Să observăm pentru un moment aceasta: "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El" Toată plinătatea tuturor lucrurilor, întreaga plinătate a Dumnezeirii, plinătatea îngerilor, plinătatea timpului, plinătatea veşniciei - totul se ţine prin El. Acesta este El.
,,Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. " Aceasta este fiinţa cea mare despre care am vorbit la începutul creaţiunii lui Dumnezeu. Tot planul Lui a fost pentru Biserică. Cum ajungem noi în această Biserică? Printr-un Duh suntem botezaţi toţi într-un trup. Biserica, trupul lui Hristos nu poate da greş. Se întâmplă următoarele. Observaţi această prezentare simbolică aici. Exteriorul omului este carnea. La aceasta privim noi; asta vedem noi. Acest trup are cinci "simţuri". Oricare om de aici care are numai şcoala elementară ca mine, ştie că trupul are cinci simţuri: văzul, mirosul, pipăitul, gustul şi auzul. Fără acestea trupul vostru nu ar putea percepe nimic. Acestea sunt singura legătură a trupului: văzul, mirosul, simţul, gustul şi auzul. Aceasta este partea rea: partea exterioară.
În el se află duhul pe care l-aţi primit când aţi fost născuţi şi aţi primit suflul vieţii. Acest duh este lumesc pentru că nu a fost dat de Dumnezeu, ci Dumnezeu a admis numai să îl primiţi. Aţi înţeles acum? Căci fiecare copil care vine în această lume este născut în păcat, nedreptate şi ca mincinos. Aşa este? Aşa este deci omul în interiorul lui, de la început un păcătos. Şi aici sunt cinci simţuri. Eu nu ştiu dacă le pot enumera. Eu ştiu că primul este gândirea, apoi vine conştiinţa, dragostea, competenţa de a decide, raţiunea. Există deci cinci "intrări" la duh. Voi nu puteţi gândi cu trupul vostru; voi trebuie să gândiţi cu duhul vostru. Voi nu puteţi avea conştiinţa în trup. Trupul vostru nu are calităţi intelectuale. De aceea trebuie să gândiţi cu duhul vostru. Voi aveţi raţiunea. Voi nu puteţi gândi cu trupul vostru şi raţiunea nu poate vedea, gusta, simţi, mirosi şi nu aude. Voi puteţi gândi numai cu mintea voastră.
Când dormiţi sau sunteţi inconştienţi, trupul vostru este ca mort, dar duhul vostru este totuşi activ - prin cele cinci simţuri care controlează interiorul vostru. Acum trecem la interiorul omului, la suflet. El este stăpânit numai de un simţ; acesta este libertatea de voinţă, libertatea de a accepta sau refuza.
Să nu uitaţi aceasta şi atunci recunoaşteţi care este adevărata dovadă a Duhului Sfânt. Oamenii pot să trăiască în Duhul acesta, să danseze în duh; ei jubilează în duh. Ei merg în duh la biserică. Ei pot avea în duhul acesta Duhul adevărat al lui Dumnezeu cu care este uns duhul lor, şi totuşi să fie pierduţi şi stăpâniţi de Satana: cu duhul acesta.
Fiţi atenţi. Din cauza aceasta nu le putem spune femeilor că nu este corect dacă poartă pantaloni scurţi. Nu îi putem spune că nu este corect dacă are părul scurt. "Ce are părul de-a face cu asta?" La Samson era important. ,,şi dacă scoate sau adaugă cineva ... " Voi trebuie să aveţi ceva definitiv.
Dacă eu aş fi de exemplu baptist, şi voi aţi veni la mine şi mi-aţi spune că eu trebuie să fiu botezat în Numele lui Isus Hristos pentru că aşa este scris în Biblie, ştiţi voi, atunci eu aş spune mai întâi: "Eu îl voi întreba pe păstorul meu." Eu aş merge atunci la păstorul care ar spune: ,,O, asta a fost mai demult. Noi baptiştii credem aşa: noi credem că trebuie să fim botezaţi în Numele celor trei titluri Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Aşa au făcut-o toate bisericile. De la înfiinţarea prin John Smith se face aşa." Aceasta ar fi definitivul pentru mine. Dar ce faceţi voi cu ceea ce zice Cuvântul lui Dumnezeu?
Ce este dacă sunteţi metodist - la voi se stropeşte - şi vi se spune că trebuie să fiţi botezaţi prin scufundare? Vedeţi voi ce vreau să spun? Atunci mergeţi la păstorul metodist, el îi scrie episcopului şi îi relatează despre ce este vorba. "Dar noi, biserica metodistă am fost înfiinţaţi acum două sute de ani de John Wesley şi Whitfield şi ceilalţi din Anglia. Asbury, un urmaş de-al lui John Wesley, a scris într-un document că noi trebuie să fim stropiţi, căci este numai o formă exterioară. Noi credem că stropirea este la fel de bună ca felul celălalt." Dacă voi sunteţi un metodist bun şi biserica metodistă este definitivul vostru, nu treceţi peste aceasta. Dacă sunteţi catolic şi eu vă spun că în Biblie nu este scris nimic că vinerea nu este voie să se mănânce carne şi altele, că trupul DOMNULUI nu este o hostie, ci Duh, atunci mergeţi la preotul vostru care vă va spune: ,,Este scris aici în documentele noastre." Dacă biserica este definitivul pentru voi, atunci nu vă interesează ce spune altcineva, căci ea este "ultima voastră instanţă." O, Dumnezeule, ajută să pătrundă aceasta!
Din punctul meu de vedere totul este pe dos. Cuvântul lui Dumnezeu este definitivul. Indiferent ce spune Cuvântul, este corect.
Singura posibilitate de a fi cuprinşi nu numai în exterior ci şi în cele mai adânci domenii, este ca voi să fiţi hotărâţi dinainte, căci atunci voi aţi fost în Dumnezeu. Voi sunteţi o parte din Dumnezeu.
Eu am fost în Tatăl meu. Eu am fost şi în bunicul meu şi în bunicul bunicului meu. Eu am fost ca sămânţă acolo. Aşa am fost eu şi în Hristos. La fel aţi fost şi voi în Hristos; înainte de întemeierea lumii. El a venit să-i mântuiască pe ai Lui - ai Lui care erau în El. Aleluiah! Copiii Lui care erau în El! El nu a venit să-i mântuiască pe copiii lui Satana. Ei nu o vor recunoaşte.
Ei sunt aşa de şireţi, încât voi nu vă puteţi măsura cu ei. Voi nu îi puteţi întrece în vorbire. Dar prin credinţă voi recunoaşteţi.
Ştiinţa nu are nevoie de credinţă. Ştiinţa dovedeşte despre ce vorbeşte. Ea nu are nevoie de credinţă.
Preotul catolic vă va spune: "Vedeţi cât timp a rezistat biserica catolică valurilor. Vedeţi cât timp a rezistat ea prigonirii păgânilor." Biserica metodistă spune: "Priviţi de cât timp existăm noi."
Eu am vorbit despre un semn făţarnic. Când am venit ieri pe stradă în jos, am văzut ceva la o biserică. Acolo era scris : "Biserica lui Hristos, înfiinţată în anul 33." Denominaţiunea aceasta nu este nici măcar de o sută de ani!
O, ei vorbesc despre învăţătura apostolilor. Ei nu au aproape nimic din ea. Aceştia sunt saducheii din timpul acesta. Aceste duhuri sunt peste ei, şi voi nu le-o puteţi zice. Voi nu puteţi să vorbiţi cu ei; voi nu le-o puteţi face clar, pentru că noi trecem peste orice motiv. "Nu te baza pe propria ta înţelepciune." Credinţa nu explică absolut nimic. Credinţa o crede. Ei spun: ,,Priveşte aici. Crezi tu că noi trebuie să facem totul ca atunci? Nebunie!" Dar Biblia o spune. Eu nu pot explica cum se întâmplă, dar se întâmplă! Dumnezeu a spus aşa. De aceea voi nu trebuie să explicaţi nimic. Eu nu vă pot spune nimic despre aceasta.
Credinţa nu explică. Aţi ştiut aceasta? Credinţa crede pur şi simplu. Nicodim a venit la Isus de la conciliul ecumenic de atunci. El a venit noaptea şi a spus: "Învăţătorule, noi ştim: Tu ai venit ca învăţător de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face astfel de minuni cum le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el."
El a răspuns: "Adevărat, adevărat vă spun: dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." El a răspuns: "Eu om bătrân să intru din nou în pântecele mamei mele şi apoi să fiu născut din nou?" Isus a spus: "Când am vorbit despre lucrurile fireşti, nu aţi crezut: cum veţi crede atunci când voi vorbi Eu despre lucrurile cereşti?"
Într-o zi El a spus: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, atunci nu aveţi viaţă în voi." El nu a explicat aceasta.
Apostolii şi toţi care au fost destinaţi în timpul acela pentru viaţa veşnică, au recunoscut. El a zis: "Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine. Singurul lucru pe care a trebuit să-L facă, a fost să lase să răsune glasul Meu. Ei o recunosc. Căci oile Mele recunosc glasul Meu." Un glas este un cuvânt exprimat. Ei o cred în orice caz. Ei nu au nevoie de dovezi ştiinţifice, nu au nevoie să-i întrebe pe saduchei, farisei sau pe altcineva despre aceasta. ,,Eu vorbesc; Ei cred. Oile Mele ascultă glasul Meu." Acesta este glasul lui Dumnezeu în forma scrisă, căci este întreaga descoperire a lui Isus Hristos; Vechiul şi Noul Testament împreună. Aici o aveţi.
Voi spuneţi: "Aceştia sunt totuşi oameni buni." De ce sunt ei buni? Pentru că ancora lor este o adunare - biserica. Voi vă amintiţi de duminica de acum câteva săptămâni. Câţi au fost aici şi au ascultat predica despre "Unşii din timpul sfârşitului"? Eu cred că toţi. Vedeţi, ei sunt unşi. Duhul vostru din domeniul al doilea este uns. Prima femeie spune: ,,Eu nu dau nimic pe ceea ce spune biserica - sau altcineva." Ea se crede înţeleaptă. Ea are şcoală înaltă. Ea poate să ascundă aceasta soţului ei şi se crede înţeleaptă făcând aceasta.
Cealaltă femeie este goală, oarbă şi nu ştie. O, este trist. Dar acesta este tabloul pe care ni-l prezintă Biblia. Ea merge la biserică. Poate ar fi mai bine dacă femeia aceasta nu ar şti nimic. Ea are o viaţă curată, nu se poate zice nimic. Dumnezeu va judeca. Eu nu ştiu, eu nu sunt judecător. Eu sunt răspunzător numai pentru ceea ce îmi arată El.
Asta au spus şi apostolii: ,,Noi vorbim despre ceea ce ştim, ce am văzut şi am auzit." Numai pentru aceasta sunt răspunzător. Pentru aceasta sunteţi şi voi răspunzători. Observaţi încă o dată aceeaşi femeie. Cât de departe a mers ea? Ea a mers pur şi simplu. Fără îndoială că ea a deschis deseori radioul şi a ascultat. Glasul lui Dumnezeu a vorbit deseori. Ea merge la o biserică. Toate aceste biserici sunt grupuri asemănătoare cu lojele, unde oamenii se adună ca membri. Ea merge acolo, căci aceasta îi convine. Dar dacă i se spune ce să facă, nu ascultă. Fratele meu scump, sora mea scumpă, încă una sau două observaţii înainte de încheiere. În cincisprezece minute încheiem.
Eu vreau să vă întreb ceva. De ce nu o poate vedea femeia? De ce nu? Ea nu a preacurvit şi nu s-a făcut vinovată. Ea nu are nimic de mărturisit. Ea este aşa de curată ca în ziua în care s-a născut. Nici un alt bărbat nu a atins-o. Eu vorbesc acum despre o comparaţie între femeie şi Biserică. Ea este aşa de curată cum s-a născut. Exact aşa este cu Biserica.
Când a fost născută, a fost născută în păcat, în nedreptate. Vedeţi voi ce vreau să spun? Spuneţi-i voi că este greşit dacă îşi taie părul. Aşa spune Biblia. Nu este corect dacă poartă pantaloni scurţi. Aşa spune Biblia. Atunci ea răspunde: "Nebunie!" De ce? Pentru că definitivul ei nu se află în al treilea cerc al omului, în suflet, care este hotărât dinainte şi este din Dumnezeu, ci pentru ea definitivul este o organizaţie din afară. Cineva a organizat ceva în afara acestui domeniu. Dar dacă Cuvântul lui Dumnezeu se află totuşi în suflet, se spune: "Amin, eu văd." Este în concordanţă.
Priviţi aici. De aceea un om trebuie să fie născut din Duhul lui Dumnezeu. Aici este exteriorul, trupul. Eu vorbesc unui public amestecat, dar eu vorbesc ca păstorul vostru, ca fratele vostru. Aici este trupul; el este slab. Nu poate altfel. O doamnă merge pe stradă şi acolo este un oarecare tânăr în vârstă de 17, 20, 25 sau 30 de ani. Această doamnă tânără merge în aşa fel încât accentuează fiecare mişcare a trupului ei. Ea poartă pantofi cu toc înalt; rochia ei are un decolteu adânc în faţă şi în spate, este deasupra genunchilor; sau poartă pantaloni scurţi. Ştiţi voi că Biblia spune că ele se vor comporta aşa? Voi ştiţi că Biblia spune că ele vor proceda aşa şi vor fi imorale?
Aţi citit în luna aceasta în ,,Reader's Digest" articolul despre bărbaţi şi femei? Fete în vârstă de 20-25 se află deja la vârstă medie. După cercetările ştiinţifice, vârsta medie este la mijlocul vieţii care sunt acum între 20 şi 25 de ani. Când am fost tânăr era între 30 şi 35. Pe vremea mamei mele femeile erau la vârstă medie la 40 sau 45 de ani. De unde vine aceasta? Prin dezvoltare, alimentaţie, încrucişări prin care este stricat corpul omenesc până când nu mai suntem decât o masă alterată. Dacă corpul este alterat, atunci nu sunt şi celule din creier?
Observaţi cum duhul urmează aceasta. Eu spun în Numele DOMNULUI, că va veni timpul în care oamenii vor înnebuni de tot. Aşa spune Biblia. Ei vor striga şi vor urla şi îşi vor închipui multe lucruri mari şi murdare. Emisiunile de radio şi televiziune vor transmite aceasta. Vor veni furnici uriaşe pe pământ, păsări foarte mari cu aripi puternice vor zbura peste pământ, oamenii le vor vedea. Ei vor zbiera şi vor striga după milă, dar acestea vor fi plăgile. Aşteptaţi până voi predica despre plăgile care vor veni.
Priviţi ce a făcut Moise. Au fost lucruri reale; ele nu au fost numai în gând. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, proorocul Lui: "Mergi acolo, ia un pumn de praf, aruncă-l în aer şi spune: ,AŞA VORBEŞTE DOMNUL: muşte vor veni peste pământ. '" Mai înainte nu au fost muşte. Mai întâi au văzut că ceva se mişca pe un tufiş. Apoi au privit dincolo: acolo erau şi mai multe. După un timp erau aşa de multe încât trebuia să treci printre ele. De unde veneau? Dumnezeu este Creatorul! El poate face ce vrea. El este suveran. El poate crea o pasăre a cărei aripi ajung de la un capăt la altul al pământului. El a spus: "Muşte câineşti să vină", şi deja pământul era acoperit de ele. Mai înainte nu erau în ţară. Ştiţi voi, mai întâi a început prima muscă să zboare. Apoi au fost 8, 10 sau 12, şi dintr-o dată nu mai puteai trece de ele. Dumnezeu este Creatorul. El ţine Cuvântul Său. La porunca lui Dumnezeu, el a întins toiagul şi a spus: "Broaştele să acopere pământul." Apoi au venit atâtea broaşte încât se puteau aduna într-o grămadă care era poate de 12-15 m înălţime. Peste tot mirosea. Ele erau în dulapurile faraonului. Dacă ridicai păturile de pat, dedesubt se aflau 500 de broaşte. Ele erau şi sub pat şi sub covoare. Peste tot erau broaşte, broaşte, broaşte! De unde veneau? Dumnezeu, Creatorul este suveran. Ce spune El, va face.
El a spus că vor veni apariţii îngrozitoare pe pământ, lăcuste cu părul ca de femei - cu păr lung, pentru a prigoni femeile cu părul scurt. Ele vor avea cozi ca de scorpii, cu bolduri. Luni de zile îi vor chinui pe oameni. Aşteptaţi numai până voi ajunge să vorbesc despre plăgi, peceţi şi despre tunete. Observaţi, ce se întâmplă. O, frate, vino la Golgota cât mai este timp, veniţi la Golgota. Nu daţi atenţie la exterior.
Priviţi, acolo merge o doamnă pe stradă. Aici este un bărbat tânăr; ochii lui o văd. El este un membru al bisericii, un penticostal, sau altceva; apoi se vede că el nu are nici o ancoră aici înăuntru. Ea spune: ,,Halo." El are părul ondulat, arată bine; el este tânăr, umerii lui mai sunt drepţi. El poate a încercat să trăiască corect. Ea se apropie de el. Poate el este chiar predicator. Ce este? Exteriorul; dorinţă firească. Duhul din al doilea domeniu care este uns, a spus: "Nu o face, nu o face." Dar ce urmări are? Ea îl va încercui - şi deja l-a prins. Mai întâi se întâlneşte cu ea. El se face vinovat de preacurvie, dacă o atinge sau nu. Dar un fiu adevărat al lui Dumnezeu este născut din nou. Amin!
Voi nu o puteţi de la voi. Este total imposibil ca un bărbat normal să stea faţă-n faţă cu o femeie şi să nu se întâmple ceva în el. Dar altfel este când în interiorul lui este ceva, şi anume cel născut din nou. Fiecare bărbat a jubilat poate, a vorbit în limbi, a sărit şi a dansat, chiar uns cu Duhul, a văzut toate semnele şi minunile pe care le-a vestit Dumnezeu; prin Duhul Lui.
Isus a spus: ,,Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea şi vor spune: ,Doamne, nu am proorocit eu în Numele Tău? Nu am scos draci în Numele Tău? Nu am ... ?'" El răspunde apoi: ,,Plecaţi de la Mine, voi cei ce lucraţi fărădelege." Ce este o fărădelege? Ceva despre care voi ştiţi că trebuie să faceţi şi nu o faceţi. ,,Plecaţi de la Mine, voi cei ce lucraţi fărădelege. Eu nu v-am cunoscut niciodată. "
Dar dacă în interiorul bărbatului este o ancoră - sămânţa lui Dumnezeu care a fost destinată înainte de întemeierea lumii, atunci eu nu dau nimic pentru aceasta indiferent de ce se întâmplă: el îl ţine tare, el rămâne pentru totdeauna acolo.
De aceea femeia aceea poartă pantaloni scurţi. Ea este considerată o prostituată la fel ca şi cealaltă femeie din povestea noastră. Ea nu este conştientă că este un duh. Cum poate ea să ştie care este definitivul pentru ea? Ce este definitivul? Este ultimul cuvânt. Definitivul este Amin. Este sfârşitul tuturor luptelor - este definitivul vostru.
Dacă voi faceţi parte din biserica penticostală şi acolo se spune că este fanatism să porţi părul lung, zicând: "Atunci trebuie să porţi o roată de rezervă în spatele capului" şi altele - atunci cel ce spune aceasta este stăpânit de Satana, căci Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Este o ruşine pentru o femeie să-şi taie părul. Ea îşi necinsteşte capul ei." Ea necinsteşte prin aceasta bărbatul ei, şi bărbatul ei reprezintă Biserica şi Biserica pe Hristos. Ea este o curvă necinstită, religioasă, este goală şi nu ştie! Goală! Nu spune Biblia că femeii i-a fost dat părul ca învelitoare? Nu este dat părul ei pentru acoperire?
Într-o zi în faţa judecăţii se va dovedi. Eu am încercat să vă torn medicamentul înăuntru şi să vă ţin mâna în faţa gurii, dar voi aţi scuipat-o imediat afară printre degete. Dumnezeu vă va judeca într-o zi. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Nu a fost nebunia unui bărbat bătrân care s-a avântat în ceva. Nu, este Cuvântul DOMNULUI!
Un creştin adevărat va concorda cu acest om interior - Duhul, care a fost de la început şi este Cuvântul. În plinătatea Lui aţi fost toţi cuprinşi; voi aţi fost în El acolo pe Golgota. El a ştiut dinainte că voi veţi fi aici. El a spus dinainte ce se va întâmpla.
Voi aţi fost în El. Voi aţi murit cu El. Voi aţi murit pentru mândria, dorinţele şi lumea aceasta. Fiecare care a murit cu El pe Golgota, a înviat cu El a treia zi, şi pentru că voi L-aţi primit, voi sunteţi acum cu El în locurile cereşti. Aleluiah! Asta este. Este vorba despre omul din interior. Acest interior va zice da Cuvântului. El ţine tare de Cuvânt. Voi nu puteţi schimba nimic. Eu am văzut aceasta deja acum patru ani.
Copilul meu cel mic era atunci pe moarte. Soţia mea era la morgă. M-au chemat pentru că Sharon era pe moarte. Aceasta a fost încercarea cea mai grea pe care am avut-o în viaţa mea. Eu aveam aproximativ 25 de ani. Eu m-am dus acolo şi Billy Paul era bolnav de moarte. Dr. Sam a venit şi a zis: "Bill, eu nu cred că-l putem salva pe Billy." El a zis: "Este foarte rău cu el. Bill, îmi pare foarte rău pentru tine." El şi-a pus braţul peste umerii mei. Eu am spus: "Doctore, eu nu mai pot. Acum două ore am fost chemat la Sharon a mea." Se apropia de sfârşit. Ea se zvârcolea în durerile care nu încetau. Ei au punctat coloana vertebrală cu un ac. Rezultatul a fost: meningită tuberculoasă.
Eu m-am grăbit la spital, am parcat maşina mea cea veche, am sărit afară şi m-am aflat pe drum înspre camera ei. Atunci Sam mi-a venit în întâmpinare cu pălăria lui în mâna. El plângea, şi-a pus braţul peste umerii mei şi mi-a spus: "Vino cu mine înapoi, Bill."
Eu am întrebat: "Ce s-a întâmplat?" El a răspuns: "Tu nu o poţi vedea. Ea este pe moarte, Bill." Eu am răspuns: "Nu Sam, nu copilul meu!" El a spus: "Totuşi", şi a zis: "Nu te ruga pentru viaţa ei, Bill. Dacă ar rămâne în viaţă, ar putea avea pagubă. Ar rămâne pentru totdeauna ceva. Ea ar suferi întreaga ei viaţă." El a spus: "Ea are meningită. Nu merge la ea. Tu îl vei ucide pe Billy, dacă faci asta." Eu am spus: "Sam, eu trebuie să o văd." El a răspuns: "Nu poţi face asta, Bill. Eu îţi interzic. Tu ştii cât te preţuiesc de mult. Tu eşti prietenul meu. Eu te preţuiesc mult şi te cred Bill, dar nu merge la copil. Dacă faci asta, atunci transmiţi meningita. Ea va muri în câteva minute, şi noi o vom îngropa. Bill, îmi pare aşa de rău." El a chemat o soră medicală, mi-a dat un lichid şi a zis: "Eu nu ştiu cum va rezista bărbatul acesta. " Eu am aşteptat acolo un pic. El a adus medicamentul şi eu m-am aşezat în hol. El a zis: "Aşează-te." Sora medicală a zis: "Eu vreau să bei aceasta, frate Branham." Eu am răspuns: "Mulţumesc. Pune-o un moment acolo." Când a plecat, am vărsat-o în chiuvetă şi am pus paharul iarăşi acolo. Eu am spus: ,,O Dumnezeule, ce am făcut? TU eşti un Dumnezeu bun. De ce ai admis să moară, să-i ţin mânuţele mici şi să mă rog pentru ea? De ce ai lăsat-o să moară? Acolo este Billy pe moarte şi aici este ea. Ce am făcut? Spune-mi! Lasă-mă să mor cu ei." Eu am deschis uşa şi am văzut că nu era nici o soră acolo, şi am ajuns fără să fiu văzut în pivniţă. Aceasta a fost încă înainte de reconstruirea spitalului. La ferestre nu erau încă perdele peste tot, şi pe ochii ei mici erau muşte. Ei au pus un fel de plasă peste faţa ei. Eu am alungat muştele. Acolo era ea. Ea suferea aşa de mult, încât ochii ei mici erau saşii.
Atunci s-a pus Satana lângă mine. El a spus: "Nu ai susţinut că El este un Dumnezeu bun?" Eu am răspuns: "Da, asta am spus eu." "Ai susţinut că El este Vindecător? Atunci de ce a murit tatăl tău păcătos acolo în braţele tale, pentru a cărui viaţă te-ai rugat? De ce a murit fratele tău în braţele celuilalt frate acum câteva săptămâni şi tu ai stat pe platformă şi ai predicat? De ce nu Ţi-a răspuns? Tu ai spus că El te iubeşte şi te-a salvat." El nu-mi putea spune că nu există Dumnezeu, pentru că eu Îl văzusem deja. Dar mi-a spus că El nu se mai interesează de mine. El a zis: "Acolo este nevasta ta. Copiii tăi vor fi în curând şi ei acolo. Tatăl tău este îngropat; fratele tău este îngropat; nevasta ta va fi îngropată mâine, şi aici moare copilul tău. Este doar un Dumnezeu bun! El este doar Vindecătorul tău! Tu ai făcut un nebun din tine. La ce ţi-a folosit?" Aceasta a intrat în primul domeniu al omului.
El a zis: "Uită-te aici. Tu ştii cum a fost acum câţiva ani. Acum doi, trei ani înainte ca tu să primeşti aceasta, ai fost un bărbat bine văzut de oameni. Tu ai avut o viaţă bună, curată. Fiecare fată din oraş cu care ai fi vrut să mergi la plimbare ar fi venit cu tine, căci ei ştiau că este totul curat şi cumsecade." Eu pot să stau înaintea tuturor. Eu nu am jignit pe niciuna, niciodată nu am zis nimic. Chiar dacă se comportau urât, le aduceam acasă. "Oamenii te iubeau. Dar ce eşti acum? Un fanatic religios!" Aşa este. Eu eram. Vedeţi, aceste lucruri se adună. Gândirea de afară şi duhul adună aceste lucruri împreună. "Aşa este, Satano." "Tu ai spus că El este Vindecător?" "Da, desigur." ,,Şi tu te rogi şi plângi; oamenii au zis că nu este aşa şi te-ai rătăcit. Ai tăi te-au dat din cauza aceasta afară. Biserica ta baptistă te-a dat afară din aceeaşi cauză. "
"Da. "
"Tatăl tău este îngropat; fratele tău este îngropat. Soţia ta este acolo şi urmează să fie îngropată. Bebeluşul tău este acolo şi în cinci minute la fel va fi mort. Şi El este Vindecător? Un singur cuvânt de la El va salva copilul tău, carnea şi sângele tău. Tu ai spus: ,El este Vindecător.' Oamenii au încercat să-ţi schimbe părerea. Predicatorii lor ţi-au spus că eşti dezorientat, că eşti nebun. Tu ai devenit un fanatic religios, şi tu spui că El te iubeşte? Ar putea El să te iubească? Cum te-ai rugat pentru tatăl tău! Seară de seară ai postit; ziua trebuia să te rogi ca să îţi poţi face lucrul pe stâlpii de telegraf. Şi El l-a lăsat să moară în braţele tale ca păcatos! Cum este cu nevasta ta? Ea a fost o femeie drăguţă; cum ai iubit-o tu." Câţi îşi mai aduc aminte de Hope, mama lui Billy? "Ce fată bună a fost ea! Ce fericit erai tu în casa voastră mică, cu mobila care a costat circa şapte până la opt dolari! Ce mobilă aţi avut voi! Şi totuşi tu ai iubit-o; voi v-aţi iubit. Tu te-ai dus la alţii şi te-ai rugat şi printr-o mişcare oarecare s-au ridicat şi au plecat zicând că au devenit sănătoşi. Dar acum propria ta soţie este moartă de două zile. Ea este acolo la firma de pompe funebre Scott & Combs. El este Vindecător? Pah! Băiatul tău cel mic Billy Paul este aproape de moarte; el are numai 18 luni. Fata ta mică de 8 luni este pe moarte cu meningită. Tu te-ai rugat şi Dumnezeu a tras cortina şi a zis: ,Încetează. Tu nu găseşti ascultare. Eu nu vreau să te mai aud.' El ţi-a întors spatele. Dar El este un Dumnezeu bun, nu-i aşa? El doar te iubeşte! Fiecare fată cu care te-ai plimbat, fiecare băiat cu care ai fost vreodată împreună, prietenii tăi cei mai buni au plecat de la tine pentru că eşti un fanatic religios."
Tot ce îmi spunea El era adevărat. Tot ce îmi spunea El era aşa. Vedeţi aici? Eu eram aproape să zic: "Dacă El procedează aşa, atunci nu mai vreau să-L slujesc." Chiar când am vrut s-o fac, a venit ceva de undeva. Era în adâncul interiorului şi a zis: "Cine eşti tu de fapt? DOMNUL a dat, DOMNUL a luat." Vedeţi, acesta este omul interior; el nu se ceartă deloc. Eu m-am uitat înapoi şi m-am gândit: "Cum am ajuns de fapt pe pământ?
Eu provin dintr-o familie de beţivi. Cum am ajuns aici? Cine mi-a dat viaţa? Cine mi-a dat mie nevasta? Cine mi-a dat copilul? De unde a venit nevasta mea? De unde viaţa mea?"
Şi eu am spus: ,,Şi dacă El m-ar bate până la moarte, eu m-aş încrede în El." Eu am zis: "Satano, înapoia mea!" Apoi mi-am pus mâna pe copil şi am spus: "Sharon, draga mea, în câteva minute când va veni îngerul lui Dumnezeu ca să te ia, te voi pune în braţele mamei tale. Într-o zi te voi revedea. Eu nu ştiu cum va fi, dragă; eu pot numai să-ţi spun cum este când El îmi întoarce spatele şi nu mă ascultă pentru cauza ta. El a lăsat să moară soţia mea, eu am ţinut mâinile ei strâns şi m-am rugat pentru ea. Şi tatăl meu a întins mâinile şi a murit aici în braţele mele. El a privit înspre mine şi a încercat să primească aer. Eu m-am rugat cât am putut de fierbinte." Cum puteam să mă mai prezint vreodată publicului? Eu predicam vindecarea divină. Cum puteam eu să predic că El este un Dumnezeu bun, dacă a lăsat că tatăl meu să moară ca păcătos? Cum puteam să predic eu asta? Eu nu ştiam cum, eu ştiam numai că El are dreptate.
Cuvântul DOMNULUI nu va da greş niciodată. Va triumfa, indiferent ce va fi. Apoi am recunoscut că în interiorul acestor lucruri este ceva; în toate aceste mişcări mai era şi altceva: era omul interior care a rezistat în ceasul acesta. Nimic altceva nu ar fi fost în stare. Fiecare motivare, tot ce aduceau, totul dovedea că este greşit, dar Cuvântul lui Dumnezeu care a fost destinat înainte de întemeierea lumii, a rezistat în adâncul interiorului.
Eu am simţit că un vânt mic trecea prin clădire. Duhul ei merge în sus pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Frate, soră, lasă-mă să îţi spun: acesta este singurul lucru care contează.
Să nu încercaţi să explicaţi. Să nu încercaţi să purtaţi părul lung pentru că o spun eu. Să nu încercaţi să faceţi aceste lucruri numai pentru exterior. Să nu încercaţi să urmaţi numai aşa, ci aşteptaţi înaintea DOMNULUI până se întâmplă ceva în adâncul interiorului.”
Multe dintre voi cred că dacă poartă părul lung, înseamnă că ajung în cer. Nu înseamnă aceasta. Multe dintre voi cred că dacă sunt femei bune, morale, ajung în cer. Nu înseamnă aceasta. Multe dintre ele cred că dacă fac parte din biserica aceasta sau din grupul celălalt şi vorbeşte un mare doctor în teologie - dar asta nu înseamnă nimic. Mulţi cred că dacă vorbesc în limbi, ei au Duhul Sfânt. Asta nu înseamnă nimic, deşi Duhul Sfânt vorbeşte în limbi. Depinde ca Duhul Sfânt adevărat din adâncul interiorului să fie de acord cu fiecare cuvânt.
Dacă Duhul Sfânt vorbeşte prin voi în limbi, apoi priviţi la restul Cuvântului şi nu este în concordanţă cu acesta, atunci este un duh fals. Trebuie să vină din interior, care de la început este Cuvântul. La începutul creaţiunii lui Dumnezeu, când Dumnezeu a început să creeze, El v-a adus la existenţă. Vedeţi, voi aţi început deja atunci, şi anume ca sămânţă şi aţi venit aici. Voi toţi aţi fost deja în Hristos. Când a murit Hristos, El v-a mântuit pe voi toţi prin moartea Lui. Voi sunteţi o parte din acest Cuvânt. Este vorba despre toată Biblia; nu: "Fă asta, fă cealaltă! Acolo un pic, aici un pic." Nici o iotă nu va trece! Dacă voi sunteţi o parte din Cuvânt, atunci cum nu puteţi concorda cu o parte sau cu restul Cuvântului?
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu am trecut de timp. Eu nu am avut de gând să vă reţin atâta timp. Îmi pare rău că v-am reţinut atâta. Mie nu îmi pare rău de ceea ce am spus. Noi ne aflăm direct la sfârşitul unui eveniment, prieteni.
Eu cred că voi toţi faceţi parte din această biserică. Eu nu reuşesc să aflu cine face parte de aici. Eu cred că voi veniţi zilnic aici.
Eu vreau să vă povestesc ceva ce s-a întâmplat. Mai aveţi timp câteva minute?
Este acela predicatorul Orland Walker din Oregon care a fost prezent în duminica în care am fost şi eu aici? Ştie cineva despre acest eveniment puternic, deosebit? Eu am venit aici. Au venit mulţi oameni. Eu am avut câteva convorbiri, toate au fost importante. Era vorba despre copii căsătoriţi, beţivi şi altele. Au fost multe lucruri care au fost importante. Eu ar fi trebuit să-mi fac timp pentru fiecare, dar aceasta nu este posibil. Eu vă predau lui Dumnezeu şi îmi ridic mâinile în rugăciune: ,,O, Dumnezeule, eu nu le pot rezolva pe toate. Fii Tu cu ei, DOAMNE. TU ştii ce trebuie făcut. Eu mă rog pentru fiecare.
Billy mi-a telefonat. Eu intrasem chiar cu fratele Banks. El a spus: "Tată, priveşte." Eu văd câteodată cum circulă oamenii pe stradă. Ei privesc înăuntru şi eu mă uit la ei afară şi le fac cu mâna. Ei aproape că îşi sucesc gâtul. Eu nu vreau să faceţi aceasta.
Când mi-au cumpărat terenul unde urma să locuiesc, fratele Tony a vrut să-mi cumpere unul pentru mine care ar fi costat de trei sau patru ori mai mult decât celălalt. El a vrut chiar să plătească personal câteva sute de dolari. Dar terenul era îngrădit şi se putea intra înăuntru numai dacă treceai pe la paza de la poartă. Este un teren mare. Dar oamenii care trăiesc acolo au nevoie de o autorizaţie scrisă. Atunci portarul mi-ar telefona şi m-ar întreba dacă îmi convine vizita musafirului. Eu am spus: "Vă puteţi închipui aşa ceva? Ce ar fi atunci cu fraţii mei şi surorile mele care ar vrea să mă viziteze şi să-mi strângă mână urându-mi binecuvântarea lui Dumnezeu? Poţi să-ţi închipui că voi locui acolo, Tony?" El a spus: "Tu trebuie să te decizi."
Eu am răspuns: "Tony, atunci ar trebui să-i spun adunării şi tuturor oamenilor să nu vină acolo." Eu am spus: "Asta ar fi bine pentru oamenii care vin la mine pentru toate." Ei spun: "DOMNUL mi-a spus. Aleluiah! Eu rămân aici. Slavă lui Dumnezeu! DOMNUL mi-a spus că tu vei ţine adunări în grupul nostru. Sigur! Slavă lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus. Dacă nu o faci frate Branham, atunci ai decăzut sigur." Aşa să mă pot adânci în Cuvânt? De aceea nu ajung atunci mulţi oameni buni la mine.
Este de parcă ar vâna un om într-o fermă. Fermierul i-a spus: ,,Vino. Tu poţi să vânezi." şi apoi voi i-aţi împuşca o vită numai pentru că un iepure fugea pe sub vită şi voi nu vă puteaţi abţine să nu trageţi după iepure. Apoi vă urcaţi peste gard. În loc să mergeţi pe poartă, cum o face un om normal, vă urcaţi pe gard şi îl stricaţi. Apoi el vă va zice: "Eu îngrădesc terenul." Eu nu i-aş face reproşuri din cauza aceasta. Dar ce face el prin aceasta? El îi exclude şi pe vânătorii cumsecade. Întotdeauna este aşa. Cel rău îl reţine pe cel bun să progreseze. Întotdeauna este aşa.
Dar mii de oameni sunt în necaz, şi ei sunt drăguţi şi umpluţi cu harul lui Dumnezeu. Dar există şi ceilalţi care se comportă aşa. Noi nu vrem asta. Dar un astfel de bărbat a venit. Billy a spus: "Du-te repede acolo tată, căci DOMNUL Waldorf a venit cu oameni care sunt bolnavi de moarte. Tu trebuie să te ocupi de ei imediat." Eu m-am grăbit, am venit aici şi apoi ei au zis: "Nu a fost nimeni aici în afară de bărbatul care doarme în fiecare zi lângă clădire pe o pernă. El vrea ca tu să te rogi pentru el."
Eu am spus: "Bine." El a răspuns: ,,Eu îl aduc înăuntru." Şi eu am intrat înăuntru. Un pic mai departe era un Cadillac sau o altă maşină mare pe care am condus-o şi eu deja. Bărbatul a zis: "Bună ziua." El nu mă cunoştea. Eu am intrat. Sora Waldorf, doamna în vârstă a intrat înăuntru. Voi cunoaşteţi cazul ei, nu-i aşa? Ea a avut cancer şi a murit în rândul de rugăciune; circa o jumătate de ora înainte de a mă putea ruga pentru ea. Doctorul ei a venit apoi şi mi-a arătat analizele. Aceasta a fost acum 18 ani. Ea a avut cancer la inimă. Ea mai trăieşte şi astăzi. Ea locuieşte acum în Arkansas. Atunci a fost în Phoenix. Ea a spus: "Frate Willie, îmi pare aşa de rău că am intrat aşa înăuntru, dar eu nu am ştiut încotro." Ea a spus: "Această femeie este bolnavă de moarte, frate Willie. Eu am vrut să-ţi aduc o jertfă mică, frate Willie, dar nu mi-a fost posibil. Dar eu am făcut jeleu de mure."
Când am văzut borcanele de jeleuri de mure pe care mi le-a adus, mi s-au părut prea sfinte ca să le mănânc. Aceasta femeie scumpă, bătrână, avea vreo 70 de ani. Eu am spus: "Soră Hattie, eu nu pot să zic ,nu'." Isus a văzut cum o văduvă a pus un bănuţ înăuntru, şi El nu a oprit-o.
Dumnezeu o va răsplăti pentru aceasta. DOMNUL a vindecat-o pe femeie, a vindecat toate suferinţele ei, i-a descoperit ce avea păstorul ei pe inimă. El trebuia să facă altceva. Ei toţi au ieşit afară jubilând.
Billy a venit fugind şi a zis: "Tată, bărbatul a plecat." Eu am întrebat: "Cine este cel din maşină?" El a răspuns: "Un oarecare om care a venit din Oregon. El a avut un vis. Eu i-am spus să nu-şi facă speranţe false. Aici sunt trei sute care aşteaptă. Eu l-am rugat să scrie visul. Eu am o grămadă aşa de mare şi pe al lui l-am pus deasupra. " Eu am spus: "Cheamă-l înăuntru. Dă-i cinci minute."
Când a intrat bărbatul- pentru 5 minute! - el a spus: "Eu sunt rev. Walker din Oregon." Eu cred că aşa se numea. El venea dintr-o denominaţiune; eu nu ştiu dacă de la presbiterieni, de la biserica episcopală sau de la alta.
El a spus: "Eu te-am întâlnit acum circa douăzeci de ani. Eu am venit la Grants Pass" - nu, nu a fost Grants Pass, eu am uitat numele localităţii. "Acolo a fost cuprinsă toată regiunea. În fiecare dimineaţă erau articole în ziare despre aceasta. Fiecare ştia despre aceasta. Eu nici nu am putut ajunge până la clădirea unde te aflai tu. Dar într-o zi te-am văzut mergând pe stradă, eu am venit la tine. Patru sau cinci bărbaţi erau cu tine. Eu ţi-am dat mâna. Eu ţi-am spus că eu sunt fratele Walker, tu mi-ai spus cine eşti tu, şi noi am schimbat câteva vorbe. Apoi trei sau patru bărbaţi mari care erau cu tine te-au împins mai departe." El a spus: ,,Eu nu am fost nici criticul tău şi nici pentru tine." El a zis: "Eu pur şi simplu nu am înţeles." El a zis mai departe: "Aşa am mers mai departe câţiva ani. După câtva timp, acum circa trei ani, m-a invitat cineva să ascult o predică pe bandă. Bărbatul i-a dat drumul benzii şi eu te-am auzit pe tine. Acest bărbat crede că tu eşti un prooroc. Eu i-am spus acestui bărbat: ,Eu nu ştiu nimic despre aceste lucruri. S-ar putea; de ce nu?'" Apoi el a spus: "Un alt bărbat a venit în oraşul nostru şi a avut adunări. Eu am vorbit cu el şi el a spus: ,Eu sunt proorocul lui Dumnezeu pentru timpul acesta. '" La aceasta el l-a întrebat: "Câţi există de fapt? Eu am auzit cum bărbatul care a ascultat aceste benzi, a susţinut că William Branham care vine din est ar fi proorocul pentru timpul acesta, etc."
El a vorbit mai departe: "Bărbatul acela (eu nu vreau să-i spun numele pentru că nu se cuvine aici) a spus: ,Eu îl cunosc pe William Branham, dar el este total fals în învăţătura lui. El nu este penticostal, el nu crede în dovada vorbirii în limbi.' şi încă ceva a mai zis: ,Aşa ceva ca prooroci principali şi secundari nu există. Ori eşti prooroc, sau nu eşti un prooroc. '" El i-a răspuns lui: "DOMNUL meu, eu nu vreau să mă cert. Eu am spus numai că bărbatul acela susţine că William Branham este un prooroc. Eu m-am mirat numai câţi există." Celălalt răspunde: "Eu vreau să ştiţi asta: eu sunt proorocul pentru timpul acesta."
El a zis: "D-voastră sunteţi? DOMNUL să vă binecuvânteze şi să fie cu dumneavoastră. " El a mers mai departe, nu a mai dat atenţie la aceasta. Apoi el a ţinut printre fraţii lui trei sau patru adunări. El s-a dus la poştă şi a zis: ,,Lăsaţi scrisorile mele aici, să nu le trimiteţi. Eu voi veni în circa patru, cinci zile înapoi." Ei au scris "post -restant". Apoi el a plecat la fiica lui. Când a plecat, s-a oprit pe drum la o capelă şi a predicat în seara aceea. În dimineaţă următoare, aşa a povestit el, şi-a amintit că trebuie să-şi ridice scrisorile restante. Acolo era o scrisoare care a mers mai întâi la adresa fiicei lui. Fiica lui o trimisese înapoi la "post-restant".
El a deschis-o, aşa a povestit el, şi aceasta a fost de la un bărbat cu numele Hildebrandt, un prieten de-al meu care a ascultat atunci benzile. Acolo era scris că domnul Hildebrandt a primit o ştire de la fratele Roy Borders unul dintre organizatorii de adunări, cum ştiţi - că eu voi avea adunări din 28 până la întâi. El urma să se întoarcă înapoi ca să se convingă. El a zis: "Na, uite. Aceşti bărbaţi încearcă să mă atragă în aceasta." El a aruncat scrisoarea în coşul de hârtii şi a mers mai departe. El a mers mai departe şi seara a ţinut adunarea. În dimineaţă următoare se ţinea de inimă şi a început să plângă. El a zis: "Domnule Branham, eu înţeleg că voi sta odată înaintea lui Dumnezeu. Eu nu ştiu dacă am adormit sau ce s-a întâmplat. Eu cred că am adormit şi am visat. Eu am văzut cum fiul meu şi-a băgat mâna într-un sac în piaţă. Era un sac plin de mere şi când a făcut asta, au căzut toate afară. Erau mere verzi. Când am vrut să le adun, am observat că fiecare măr era muşcat. Eu le-am adunat şi le-am pus iarăşi în sac. Unele s-au rostogolit mai departe. Eu m-am dus să le iau din iarbă. Dar ele s-au rostogolit sub un gard care era închis cu un lanţ. După acesta era o autostradă. Eu am privit spre est şi am văzut că lanţul din est era legat de o stâncă. Eu m-am dus deci acolo şi mă gândeam că voi desface lanţul, îl voi lasă în jos şi voi trece dincolo pentru a aduna merele pentru omul respectiv. Când am început să las lanţul în jos, o voce a cutremurat întregul pământ. Sub picioarele mele se cutremura pământul. " El a zis: "După ce a încetat să tremure, am auzit o voce; frate Branham, a fost vocea ta! Eu ştiu că mi s-a spus ceva. Se spunea: ,Eu voi merge călare încă o dată pe această cărare.' Eu am început să mă uit în sus spre stâncă, şi anume peste nori. Acolo sus pe stâncă, care se întindea din est spre vest, am văzut ceva care avea clar forma unei piramide. Eu am mers spre est şi te-am văzut pe un cal. Aşa cal nu am mai văzut în viaţa mea. Era un cal mare, alb. Coama lui albă atârna în jos. Tu erai îmbrăcat ca o căpetenie a indienilor. Totul era aşa cum o au indienii. Aveai o curea peste piept. La mâneci erau franjuri. Tu ţi-ai ridicat aşa mâinile; calul stătea acolo ca un cal de război şi s-a cabrat. Apoi a început să meargă. Eu eram liniştit. Tu ai tras hamurile", a spus el, ,,şi ai călărit spre vest. Eu am privit încolo şi am văzut că acolo erau mulţi oameni de ştiinţă."
Asta a fost sâmbătă. În dimineaţa următoare eu am predicat că oamenii de ştiinţă sunt de la Satana. El a spus: "Oamenii de ştiinţă au umplut ceva în nişte furtune şi au amestecat. Tu ai oprit calul, ai ridicat mâinile şi ai început să strigi: ,Eu voi merge călare încă o dată pe aceasta cale.'" El a zis şi pământul s-a cutremurat. Oamenii tremurau, se uitau unii la alţii şi se uitau la mine, au ridicat din umeri şi au continuat cu cercetările lor. "Tu ai mers apoi spre vest şi când s-a întâmplat aceasta, l-am văzut pe bărbatul care se dădea drept prooroc, după cum ştii. El venea pe un cal gri-negru şi a călărit după calul acesta mare. A fost departe peste nori, şi drumul era numai aşa de lat. Calul fugea aşa de repede ca vântul. La îmbrăcămintea ta penele fluturau încoace şi încolo. Şi coama şi coada calului fluturau. Marea căpetenie şi calul alb, mare, mergeau pe aceasta urmă. Şi bărbatul acesta călărea în urma ta. El venea din Canada." Acest bărbat locuieşte în Canada. Mai departe el a spus: "El a venit şi a încercat să dea la o parte calul cel mare cu unul mic şi să lovească în coaste. Dar el nu putea mişca calul cel mare, el călărea mai departe. Dintr-o dată tu te-ai întors şi ai vorbit pentru a treia oară. Dar de data aceasta nu ai spus: ,Eu voi călări încă o dată pe aceasta cărare.' , ci a fost o poruncă. Tu te-ai întors, i-ai spus bărbatului pe nume şi ai zis: ,Pleacă de aici. Tu ştii că nici un om nu poate călări pe cărarea aceasta dacă Dumnezeu nu l-a ales pentru aceasta. Pleacă de aici. '"
El a spus: "Bărbatul s-a întors. El mi-a scris deja scrisori. Pe şoldurile calului gri-negru era scris numele lui. Era exact aşa că semnătura de pe scrisoarea lui. El a călărit apoi spre nord. Tu te-ai dus mai departe cu calul mare alb în direcţia vest. Tu ţi-ai ridicat mâinile aşa." El a început să plângă. El a spus: "Frate Branham, eu am văzut calul stând împodobit ca pentru luptă, cureaua şi toate celelalte străluceau." El a spus: "Tu ai ţinut mâinile sus pentru un moment, ai tras hăţurile şi ai spus: ,Eu voi călări încă o dată pe această cărare. '" El a spus: "Tot pământul se cutremura. Eu mi-am pierdut cunoştinţa. Eu am căzut lângă stâncă la pământ, şi apoi m-am trezit."
El a întrebat: "Ce înseamnă aceasta?" Eu am răspuns: "Nu ştiu." În dimineaţa următoare a venit fratele Jackson care a avut visul despre piramidă când m-am dus spre vest. Voi ştiţi că el mi-a telefonat cu două sau trei luni înainte. El a avut un vis care l-a mişcat aşa de tare încât trebuia să mi-l povestească. Eu am spus: "Billy, circa douăzeci de oameni aşteaptă afară." El a răspuns: "Jackson junior a spus că vrea să-ţi povestească un vis." Eu am spus: "Trimite-l pentru cinci minute înăuntru." El a venit cu nevasta lui şi a spus: "Ea să fie martora." El a zis: "Frate Branham, eu am visat că eu şi nevasta mea am ieşit la plimbare. Şi eu am privit spre est şi am văzut un punct mic care arăta ca o farfurie zburătoare." Vedeţi, lumea nu ştie ce este aceasta. Noi ştim ce este. Noi ştim că sunt îngerii judecăţii care cercetează. Chiar şi pentagonul şi serviciul secret se ocupă de aceasta. Ele strălucesc ca o lumină şi dispar din nou. Ele scapă de toate aparatele pe care le avem noi. Ei nu recunosc ce este. Ei pot să gândească ce vor. Ele sunt denumite farfurii zburătoare. Ei nu ştiu.
El a zis: "Eu am văzut că se apropie. Şi era un bărbat pe un cal care se apropia cu viteza luminii. Eu am văzut că se coboară în faţa mea. De aceea am oprit maşina şi am sărit afară. Calul stătea pe stradă. Era un cal mare de armată, ca unul din marşul de la parade." Acesta este desigur cuvântul care merge înainte, după cum ştiţi.
El a spus: "Pe el era un bărbat. Hainele lui erau aşa ca în vest. El nu a fost un cowboy, ci arăta ca o căpetenie peste fermieri." Vedeţi, acesta era cea mai înaltă autoritate care era în vest. Căpetenia indienilor este peste indieni, fermierii peste o anumită regiune. "Bărbatul şi-a dat pălăria jos şi privea într-o parte, şi când s-a întors într-o parte," a povestit el, "atunci ai fost tu, frate Branham. Dar tu nu vorbeai ca de obicei. Tu ai spus: ,Junior' - şi mi-ai spus de trei ori numele - ,eu îţi voi spune ce vei face,' Apoi ai tras hăţurile calului, acesta a făcut două, trei sărituri, a zburat în cer şi ai dispărut în direcţia vest."
El a spus: "În momentul următor m-am întors şi am văzut venind un cal mai mic de aceeaşi rasă şi s-a oprit acolo." El a spus: ,,Eu m-am dus încolo şi încoace şi m-am gândit: ,El l-a trimis precis pentru mine înapoi.' Şi am încălecat." Şi juniorul poate călări. El a zis: "Tu ştii cum este când se potriveşte şaua, scăriţa şi toate celelalte, frate Branham. Eu mă gândeam:, Asta se potriveşte exact pentru mine!' Eu am tras hăţurile acestui cal şi la fel am zburat spre cer. Apoi am tras din nou hăţurile, m-am întors şi am venit înapoi. Când am venit înapoi, am ţinut calul, am coborât, am vorbit cu nevasta mea şi calul a dispărut." El a fost foarte cuprins.
Acum trei zile a venit Leo Mercier cu acelaşi vis la mine, fără să ştie ceva despre ceilalţi. El a visat că a încercat să monteze o iapă neagră cu un armăsar alb. El nu a reuşit, căci animalele erau prea nervoase. El a spus că eu aş fi venit acolo şi am vorbit cu el: "Leo, eu îţi spun ce aş face eu." Aici nu o pot spune. Eu i-am spus ce aş face eu, şi am zis: "Vezi, aceasta nu are voie să devină cunoscut." Eu nu ştiam că Ed Daulton are un ginere, al cărui câine se numea aşa. Tu ştii, Leo; în vis ţi s-a spus: "Gândeşte-te la aceasta când te trezeşti." El a spus: ,,Eu nu am auzit niciodată o astfel de poruncă."
În timpul acela a venit Roy Roberson înăuntru şi a spus: "Frate Branham, îţi mai aminteşti când ai părăsit prima dată capela? Eu te-am văzut şezând acolo. Se părea că tu te afli în Palestina. Conducerea şi toţi ceilalţi şedeau în jurul mesei ca la cina DOMNULUI. Tu vorbeai. Tu nu erai sigur ce vrei să vorbeşti." El a spus: "Un nor alb a venit jos, te-a acoperit şi te-a luat."
Câţi îşi mai aduc aminte de visul lui Roy? E1 a spus: "Norul alb te-a luat şi tu ai dispărut. Eu am mers pe străzi, strigam şi plângeam când am venit eu aici." Cu mâna lui rănită din război, el a luat grebla şi a început să plângă când m-a văzut că vin. Eu nu-l întâlnisem între timp, astfel el putea să-mi povestească visul. El lucra cu o greblă. El povestea: "Tu ai plecat; de aceea eu m-am dus pe străzi şi peste tot şi am încercat să te găsesc. Dar nu te puteam găsi nicăieri. De aceea eu am strigat: ,O, frate Branham, nu pleca de la noi.' Un nor a venit jos, te-a luat şi te-a dus în vest."
Aceasta a fost despre piramidă şi alte lucruri. El a spus: "Norul te-a dus spre vest. Eu am plâns şi m-am dus pe stradă. După o vreme m-am dus la o masă şi m-am uitat la capătul mesei. Cât puteam să văd în faţa mea era alb ca zăpada. Tu stăteai acolo şi vorbeai cu autoritate. Nu era nici o presupunere. Fiecare înţelegea exact ce spuneai."
O, frate şi soră, fiecare dintre voi este convins: ,,Eu ştiu ce înseamnă." Fiţi numai atenţi! Rămâneţi în legătură cu Hristos. Eu vreau să vă avertizez ca predicator al Evangheliei acum: să nu faceţi nici un lucru nechibzuit. Să nu vă faceţi închipuiri proprii. Rămâneţi acolo până când interiorul interiorului este ancorat în Cuvânt şi voi sunteţi într-adevăr în Hristos. Acesta este singurul lucru prin care o să reuşiţi, căci noi ne aflăm în epoca cea mai ispititoare care a existat vreodată. Ei ar înşela chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă, pentru că sunt unşi. Ei pot să facă aceleaşi lucruri ca şi ceilalţi.
Curăţaţi viaţa voastră. Plătiţi datoriile voastre. Să nu rămâneţi nimănui îndatoraţi, aşa a spus Isus. Eu nu vorbesc despre chiria pentru casa voastră sau lucruri de acest fel. Asta aşa trebuie să fie. Dar rezolvaţi-vă toate celelalte lucruri. Aduceţi totul în ordine. Pregătiţi-vă. Fiţi pregătiţi. Gândiţi-vă, în Numele DOMNULUI, că ceva este pe cale să se întâmple.
Săptămâna aceasta merg în munţi, şi nu numai ca să vânez veveriţe. Bineînţeles că merg cu plăcere la vânătoarea de veveriţe, dar eu merg cu un anumit scop acolo şi voi spune: ,,O, Dumnezeule, eu nu ştiu pe ce cale să merg. Eu nu vreau să pierd aceasta. Ajută-mă."
Rugaţi-vă pentru mine. O veţi face? Eu mă voi ruga pentru voi. Eu sper că vă voi revedea prin harul lui Dumnezeu şi că ne vom întâlni într-o ţară în care este mai bine ca aici.
De ce venim aici? Ce facem aici? Noi venim aici ca să ne jucăm? Venim ca să ne întâlnim într-o lojă? Hristos nu poate reveni până când Biserica nu este în ordine. El ne aşteaptă. Eu cred că noi am ajuns la sfârşit.
Uitaţi-vă la California. Uitaţi-vă la frământare. Nouăsprezece oameni au fost ucişi din cauza problemei rasiale. Nu v-am spus deja de mult timp că Martin Luther King va conduce poporul lui într-un masacru? Câţi îşi mai amintesc? Nu oamenii de culoare sunt cei care instigă, ci conducătorii. Nu este despărţirea de rase, ci este Satana! Aşa este. Nu sunt numai albii sau numai negrii - toţi sunt! Este Satana! Ei nu mai au mintea clară şi gândirea unui om sănătos. Nu mai există speranţă. Toate speranţele sunt pierdute. Toate acestea sunt o rană cu puroi.
Mintea sănătoasă a unui om s-a pierdut - ei nu mai pot lua hotărâri. Eu nu sunt nici democrat şi nici republican. Ei toţi sunt neserioşi. Eu sunt numai pentru o împărăţie, şi aceasta este Împărăţia lui Isus Hristos. Asta este tot. Dar aţi văzut vreodată în lume un grup de marionete aşa cum avem acum grupul din Texas? Ei spun: "Tot ce vor oamenii, le dăm. Dacă vor comunismul, primesc comunismul. Dacă vor integrare, le dăm. Dacă vor despărţirea de rase, o dăm - indiferent ce vor." Unde sunt bărbaţii sinceri?
O, Dumnezeule, aceasta este valabilă şi pentru platformă. Unde sunt bărbaţii, bărbaţii care sunt bărbaţi destul ca să stea pentru principiile lor? Unde sunt femeile care stau pentru un principiu? Unde este biserica care stă pentru un principiu? Eu nu dau nici măcar un sfert de dolar pentru un astfel de duh laş, tolerant, care încheie compromisuri.
Dacă o femeie este o femeie, atunci să fie o doamnă! Dacă un bărbat este un bărbat, atunci să fie un bărbat. Dacă el este preşedinte - unde este John Quincy Adams a1 nostru? Unde este Abraham Lincoln al nostru? Aceştia au fost bărbaţi cu principii. Unde este Patrick Henry al nostru care a spus: "Daţi-mi libertatea sau daţi-mi moartea!" Unde este un bărbat care luptă pentru dreptate? Unde este bărbatul care nu se teme să vorbească deschis chiar dacă întreaga lume este împotriva lui, care spune, luptă şi moare pentru dreptate?
Unde există în lume astăzi un Arnold von Winkelried? Unde se află un om cu integritate? Unde se află un bărbat cu duh? Ei sunt aşa de laşi, se trag ca guma, nu ştiu unde stau. O, Dumnezeule, lasă-mă să fiu cu toate principiile unui bărbat, al unui predicator al Cuvântului lui Isus Hristos. Căci cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece. "Pe piatra aceasta vreau să zidesc Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui." Să ne ridicăm şi să cântăm:
Binecuvântată să fie legătura ...
Noi vrem să ne dăm mâinile.
Să ne aplecăm capetele în timp ce fratele Neville se roagă. Veniţi din nou în seara aceasta. Noi aşteptăm o slujbă puternică în seara aceasta în capelă. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Rugaţi-vă pentru mine; eu mă voi ruga pentru voi. Nu va gândiţi că eu sunt un fanatic, prieteni. Să nu spuneţi că eu vreau să vă oblig la ceva. Eu vă iubesc. Eu am o bază: aceasta este Biblia. Nici un cuvânt nu putem scoate. Nici un cuvânt nu poate fi adăugat. Eu cred aşa cum este scris.
Să ne aplecăm capetele. Păstorul nostru credincios şi bun va permite plecarea ascultătorilor. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Neville.