Freie Volksmission

Jesus Christus ist derselbe gestern, heute und in Ewigkeit. Heb.13.8

Sprache

Viziunea din Patmos / William Branham

Sprache romänisch

Andere Sprachen




(Die Patmos Vision)

04. 12. 1960 seara, Jeffersonville, Indiana - SUA 

Când am intrat în clădire, am fost aşa de tare cuprins încât m-am gândit că răpirea a avut loc deja. Dar când am privit în jur şi am văzut şi alţi oameni şezând aici, atunci am ştiut că nu s-a întâmplat încă. Duhul DOMNULUI a venit deseori peste noi, şi asta este aşa de plăcut. 

Noi suntem aşa de bucuroşi să-i vedem pe mulţi prieteni de-ai noştri în clădire. 

Sunt aşa de mulţi, încât nu-i pot numi pe toţi. Eu am observat că acum a intrat fratele Carpenter. El ne-a cununat şi a devenit o binecuvântare prin slujba lui în adunarea aceasta. Noi suntem bucuroşi că el şi alţi predicatori pot fi între noi astăzi. 

Ieri seară mi s-a pus următoarea întrebare: 

„Frate Branham, cele cinci fecioare neînţelepte din Matei 25 sunt rămăşiţa Bisericii dintre neamuri? După cunoştinţa mea, cele cinci fecioare neînţelepte sunt mântuite, dar trebuie să treacă prin necazul cei mare. Este corect? Dacă da, care este ţelul lor final? Pot fi ele oile care conform Matei 25, 33-34 vor fi despărţite de capre?” 

Un cunoscător al Bibliei .. ,şi eu cred că fecioarele neînţelepte sunt rămăşiţa sămânţei femeii, care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Hristos. O croitoreasă pune un tipar pe un material şi taie afară ce nu are nevoie. Ceea ce rămâne este restul. Ea decide cum taie modelul. Ceea ce rămâne este restul. 

Fiţi atenţi, sunt cinci fecioare înţelepte şi cinei neînţelepte. Toate sunt fecioare şi sunt din acelaşi material. Dar conform alegerii, Dumnezeu a ales Mireasa înainte de întemeierea lumii şi a scris numele lor în cartea vieţii Mielului jertfit. Dumnezeul nesfârşit a avut-o în plan înainte de a începe lumea. Câteodată folosim cuvântul ,predestinat', dar în epoca în care trăim este o piatră de poticnire. În timpul martirilor a fost o mare mângâiere, căci ei credeau în aceasta. Dar acum au deviat de la aceasta şi se învăţa idei de învăţătură în biserică. Aceasta s-a răspândit conform învăţăturii calviniste în Anglia, astfel încât nu mai era nici o trezire, până când s-a ridicat John Wesley şi a predicat despre har, prin care învăţătura a fost adusă iarăşi în echilibru. Dumnezeu va restabili întotdeauna echilibrul. 

Fecioarele neînţelepte au rămas fără untdelemn. Lămpile lor s-au stins. Eu cred că ele vor fi aruncate în întuneric, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Dacă vreţi să comparaţi cu notiţele, aceasta se referă la necazul cei mare. Ele rămân şi trec prin necazul cel mare. Ce lecţie! Dacă am avea numai timp să vorbim despre aceasta. 

Gândiţi-vă la aceasta! Eu am dat o indicaţie la început pentru cei care ascultă benzile. Eu spun aceste lucruri aşa cum le văd şi le cred eu că sunt corecte. Eu pot să spun numai ce cred. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni. Noi trebuie să punem totul la o parte, să acceptam ce este spus şi să cercetăm Scriptura dacă este aşa. În felul acesta procedăm cel mai bine. Mai ales în timpul şi în naţiunea aceasta, unde se învaţă tot felul de lucruri şi oamenilor le este greu să înţeleagă ce este corect. Cu totul altfel este într-o zonă neprelucrată. Voi le spuneţi, ei cred şi rămân la aceasta. 

Cineva vine cu ideea aceasta, un altul cu una nouă, şi există aproximativ 900 de credinţe diferite şi fiecare învăţătură este în contradicţie cu cealaltă. Noi trebuie să recunoaştem cine are dreptate şi cine nu. Pentru a stabili aceasta, trebuie să comparăm totul cu Biblia, căci deseori oamenii îşi spun propriile lor interpretări. Noi încercăm să facem tot posibilul ca să nu prezentăm interpretări omeneşti. Noi citim cum este scris şi spunem cum este. 

Eu am observat întotdeauna, că dacă acceptaţi ce spune El, va fi întotdeauna în concordanţă cu Scriptura. Aceasta este ca la montarea unui joc puzzle. Mai întâi trebuie să vedeţi modelul, înainte de a putea monta corect. Dacă nu, veţi avea o vacă păscând în vârful unui copac. Noi vrem să-i predăm totul Duhului Sfânt, care a scris Biblia. Bărbaţii au fost îndemnaţi de Duhul Sfânt şi au scris Biblia. Indiferent câtă şcoală aveţi; fără Duhul Sfânt nu puteţi înţelege. Isus i-a mulţumit lui Dumnezeu, că El le-a ascuns aceste lucruri înţelepţilor şi celor pricepuţi, şi le-a descoperit pruncilor. Ucenicii au fost mai mult sau mai puţin şcoliţi, în afară de Pavel . El a spus că trebuie să uite totul pentru a-L recunoaşte pe Hristos. El le-a scris corintenilor: „N-am venit la voi cu o vorbire înaltă sau cu o înţelepciune ... Ca credinţa voastră să nu fie bazată pe înţelepciune omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu.” Lucrările de credinţa urmau să aibe loc prin Duhul Sfânt conform Cuvântului lui Dumnezeu. De aceasta noi ţinem tare. Înainte de a trece săptămâna aceasta, veţi vedea că rămăşiţa cea mică a ţinut de aceasta în toate veacurile. 

Eu mi-aş dori să avem mai mult timp pentru a trece prin toată Apocalipsa. Este o învăţătură minunată în ea. Acum aproximativ douăzeci de ani, când Biserica a fost încă la început, am vorbit câteva luni din cartea Apocalipsei. Apoi îmi amintesc că am vorbit din cartea lui lov. Eu am vorbit atât de mult din ea, până când o femeie mi-a scris şi m-a întrebat: „Frate Branham, nu vrei să-L mai iei jos pe lov de pe mormanul de cenuşă?” Eu am încercat să aflu prin ce greutăţi a trecut el până când a ajuns la punctul în care Duhul DOMNULUI a venit peste el. A fulgerat şi a tunat când a venit Duhul peste prooroc şi el a văzut venirea DOMNULUI. Aceasta am vrut să accentuez. Eu am ştiut că pentru unii a fost obositor. Şi eu devin nervos când aud pe cineva că se joacă vorbind încoace şi încolo. Dar poate Dumnezeu foloseşte persoana aceea pentru un anumit scop. 

Acum ne întoarcem la rămăşiţă. Eu sper că acestei întrebări i-a fost dat un răspuns clar. Eu cred că şi rămăşiţa a fost aleasă de Dumnezeu. Dumnezeu a stabilit toate lucrurile înainte de întemeierea lumii pe baza ştiinţei Lui mai dinainte. Observaţi predestinaţia! Oamenilor le este ca un ţepuş. Dar Dumnezeu în marea Lui atotştiinţă a hotărât pe Isus Hristos şi Biserica înainte de întemeierea lumii. El a putut să stabilească sfârşitul înainte de început. În nesfârşirea Lui nu există nimic ce nu a ştiut. El a ştiut de fiecare gâză care va fi vreodată pe pământ, de câte ori va clipi din ochi. Este imposibil să-L descrii pe Dumnezeu în nesfârşirea Lui. 

Fiţi atenţi! Biblia spune dinainte că Antihristul va fi descoperit în ultimul timp pe pământ. Iubitul nostru frate Billy Graham a predicat ultima duminica un mesaj pentru timpul acesta, dar el totuşi a spus: „Satana îi înşeală chiar şi pe cei aleşi.” Nu, nu este aşa. Biblia spune că el ar înşela pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă, dar nu este posibil, pentru că Dumnezeu i-a ales înainte de întemeierea lumii. Isus Hristos este Mielul jertfit înainte de întemeierea lumii. 

Ceea ce vrea să facă Dumnezeu şi exprimă prin Cuvânt, nu poate fi schimbat niciodată, căci El este nesfârşit şi Cuvântul Lui trebuie să se împlinească. Pământul pe care ne aflăm, a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu. „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evr. 11,3). 

El a spus: „Să fie ... ! şi a fost ...” Ce simplu este pentru Dumnezeu să vindece bolnavii, dacă El poate chema la viaţă o creaţiune întreagă. Observaţi Cuvântul Său! Dacă am avea numai credinţă pentru a vedea ce este Cuvântul Său. Dar noi suntem aşa de legaţi pământeşte, încurcaţi în gândurile noastre. Eu nu ştiu, dar noi am avut atâtea învăţături diferite de la unii şi de la alţii, încât s-au încurcat toate. Dacă va puteţi elibera vreodată de aceste lucruri şi să vă întoarceţi pentru a recunoaşte că El este Dumnezeu şi Cuvântul Său nu poate da greş ca şi El însuşi. Dacă dă greş Cuvântul, atunci dă greş Dumnezeu, şi dacă dă greş Dumnezeu, atunci El nu este Dumnezeu. El nu poate da aici o făgăduinţă şi dincolo să o schimbe. El trebuie să rămână la prima decizie, căci El este Dumnezeu. Numai un lucru cere El, să credem ce spune El, că El este adevărul şi El o va împlini. O, ce minunat! Voi aşteptaţi să se întâmple ceva spontan. Câteodată este nevoie numai de puţină credinţă. Poate nu se întâmplă imediat o minune, dar dacă ţineţi tare, El vă va trece prin aceasta. Rămâneţi pe aceasta! El a spus: „Dacă aveţi credinţă cât o sămânţă de muştar...” care este cea mai mică sămânţă. Aţi observat vreodată că sămânţă de muştar nu poate fi amestecată cu nimic? Nu poate fi încrucişată cu nimic. Dacă voi aveţi numai un pic de credinţă, care nu este încrucişată cu necredinţă sau cu alte dogme bisericeşti, ci rămâneţi în Dumnezeu, atunci veţi trece şi prin ceaţă. Da, rămâneţi tari în credinţă! 

Biblia vorbeşte despre Antihristul din ultimele zile. Vedeţi, cum se unesc bisericile. Antihristul îi înşeală în ultimul timp pe toţi de pe pământ, pe cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului jertfit înainte de întemeierea lumii. 

Când a fost scris numele vostru în cartea vieţii? - Înainte de a fi lumea, voi aţi fost aleşi să primiţi Duhul Sfânt în epoca aceasta. Nimic nu ne poate despărţi de aceasta. Dumnezeu nu îşi ia Cuvântul niciodată înapoi. Dumnezeu este nesfârşit. El nu vă dă Duhul Lui ca apoi să vă dea drumul. Ce ar fi aceasta? Aceasta se potriveşte dacă aţi primit într-adevăr Duhul Sfânt. Daţi atenţie ce spune Biblia: „Nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Ef. 4, 30). Până când pecetluiţi? Până la următoarea trezire? Nu, până în ziua răscumpărării. 

Dacă este încărcat un vagon, acesta nu se închide până nu este controlat de inspector. Chiar dacă este plin, dar ceva este lejer, trebuie să fie încărcat din nou. Aceasta este cauza pentru care mulţi dintre noi nu primesc Duhul Sfânt. Dacă vine inspectorul, el găseşte multe lucruri lejere, de aceea el nu poate încă pecetlui. 

Acum câţiva ani a venit un teolog mare la mine şi a spus: „Eu vreau să te întreb ceva. Avraam a crezut în Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotit că neprihănire.” Eu am răspuns: „Aşa este.” „Ce ar mai fi putut face el mai mult decât să creadă?” Eu am răspuns: „Mai mult nu a putut face.” El a întrebat: „De ce stărui să se primească totuşi Duhul Sfânt?” El era baptist şi a întrebat: „Ce intenţionezi cu Duhul Sfânt? Dacă cineva crede, atunci primeşte imediat Duhul Sfânt.” 

Eu am spus: „Nu! Nu! TU aduci o contrazicere în Sfânta Scriptură, care nu se contrazice niciodată. Pavel a întrebat: ,Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut?' Este adevărat că Dumnezeu i-a dat făgăduinţa lui Avraam, Tatăl credinţei. El a crezut în Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotit că neprihănire. ,Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri!” Dacă El nu v-a pecetluit încă prin Duhul Sfânt, atunci El nu a primit încă credinţa voastră în El. Voi credeţi că undeva mai sunt unele capete libere. Dacă este totul corect ordonat, atunci El vă pecetluieşte cu Duhul Sfânt până în ziua răscumpărării voastre. Este confirmarea lui Dumnezeu, că El a acceptat credinţa voastră în El. 

Avraam a depus mărturie despre credinţă şi Dumnezeu i-a dat tăierea împrejur ca semn că El l-a primit. Dacă voi îl acceptaţi pe Hristos ca Mântuitorul vostru personal, credeţi în El şi Îl rugaţi să cureţe viaţa voastră, şi El vine apoi cu Duhul Sfânt peste voi şi vă dă semnul Duhului Sfânt, atunci voi sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre. 

Un vagon este încărcat corect, închis şi rămâne sigilat până la locul de destinaţie. Indiferent cine ar vrea să rupă sigilul, trebuie să fie pedepsit. El nu poate fi rupt. Este sigilat până la staţia de destinaţie. Nimeni nu poate deschide pe drum şi să arunce lucrurile încolo şi încoace. 

Bisericile spun: ,,O, dogma! Asta nu este bine şi cealaltă nu este bine...” Dar dacă Dumnezeu vă dă Duhul Sfânt, atunci este totul în ordine. Voi ştiţi unde vă aflaţi şi ce s-a întâmplat. Voi sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre, până când alergarea voastră ia sfârşit. O, aceasta ar trebui să realizeze ca fiecare să creadă în Dumnezeu şi să se ridice în puterea Duhului Sfânt. 

Voi vă amintiţi; fecioarele care nu au mai avut untdelemn în lămpi, nu au avut Duhul Sfânt. Aşa este? În Biblie untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt. De aceea ungem bolnavii cu untdelemn. Este un simbol spre Duhul Sfânt. Pentru că nu a venit Duhul Sfânt peste ei, erau lipsiţi. Când a venit Mirele, fecioarelor neînţelepte le lipsea untdelemnul. Vedeţi, în epocile Bisericii au fost oameni buni, dar nu şi-au muiat încă fitilul lor în untdelemn şi nu stăteau în lumina stelei (mesagerului). Ei s-au separat. Lumina lor se stingea. Deja în timpul lui Pavel se spunea: „... Ei au plecat de la noi pentru că nu au fost din mijlocul nostru.” Deja în epoca Efes a început şi merge până astăzi. Fiecare din epoci se extinde în cealaltă. La aceasta ne vom mai întoarce. 

Vedeţi, fecioarele neînţelepte vor fi afară, vor plânge şi se vor văita. Am voie să vă spun, dragi prieteni. Când vin aici, de obicei mă rog pentru bolnavi într-un serviciu de vindecare aşa cum o fac în toată ţara. Dar acesta este timpul care l-am anunţat cu mult timp înainte. Încercaţi să cuprindeţi! Noi vrem să fim cinstiţi şi sinceri unii cu alţii. Noi ne aflăm acum în ultimele zile. Scumpii ,Nazarineni' şi ,Pelerinii sfinţirii' au dat greş cu toate că au avut sfinţirea. Ştiţi voi că Iuda Iscarioteanul a mers împreună cu El până acolo? luda a crezut în DOMNUL Isus Hristos şi L-a acceptat ca Mântuitor. Conform Ioan 17, 17 şi El a fost sfinţit, căci Isus a spus: „Tată, sfinţeşte-i în adevăr. Cuvântul Tău este adevărul.” Isus a fost Cuvântul. Conform Matei 10 ei au primit puterea să vindece bolnavi, să învie morţii şi să scoată draci. Ei au umblat prin toată ţara, au scos draci, jubilau şi-L slăveau pe Dumnezeu. Isus le-a spus: „Să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” Iuda era cu El. Nu mult timp după aceea, Isus a fost răstignit. 

Înainte de Rusalii şi înainte de a se revărsa Duhul Sfânt, Iuda şi-a arătat faţa adevărată. El L-a tăgăduit pe Isus şi a devenit un trădător. De acolo vine duhul acesta; deşi Luther şi Wesley au condus Biserica spre sfinţire, ei trăiau curat şi sfinţiţi, erau cei mai buni oameni - dar dacă este vorba despre primirea Duhului Sfânt, despre vorbirea în limbi, atunci ei spun: „Aceasta este de la Satana.” Prin aceasta ei hulesc pe Duhul Sfânt şi se exclud pentru totdeauna. „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” 

Gândiţi-vă la aceasta! Toţi ucenicii vorbeau în limbi. Când a murit Isus Hristos pe cruce, El a vorbit în limbi. Dacă voi nu aveţi nimic comun cu cei de aici şi nu puteţi fi prietenoşi, cum va fi atunci acolo? Dacă aceştia sunt de la Satana, atunci şi acei de atunci au fost. Vedeţi voi, unde şi-a arătat culoarea? Acolo sunt ele, fecioarele, cu o viaţă curată ca şi celelalte. Eu mă refer acum la bisericile vechi, care au crezut într-adevăr în sfinţire. Voi nu puteţi arăta cu degetul spre ei, căci ei sunt aşa de curaţi cum nu se poate mai bine. Ar fi bine dacă am trăi noi toţi aşa. Aşa este. Voi trebuie să o faceţi. 

Noi ştim că printre penticostali sunt şi mulţi imitatori. Aşa este. Dar atâta timp cât există un dolar fals, noi ştim că trebuie să existe şi unul adevărat după care a fost făcut celălalt. Duhul Sfânt există într-adevăr, Cel care vorbeşte în limbi şi face semne şi minuni. De la Rusalii a fost aşa până acum. Dar trebuie să fie şi imitatorii. Femeile cu renume rău trebuie să fie pentru a scoate în evidenţă femeile adevărate. Noi trebuie să avem negura nopţii, pentru a ne bucura de lumina minunată a soarelui. Voi trebuie să fiţi bolnavi, pentru a vă bucura de sănătate. Acestea sunt contrastele existente. Aceste lucruri au fost întotdeauna şi vor fi cât va ţinea timpul. 

Biserica s-a mişcat înspre această stare. Isus a spus în Matei 24 despre ultimele zile, că ambele duhuri vor fi aşa de asemănătoare, încât dacă ar fi posibil ar fi înşelaţi chiar şi cei aleşi. Dar toţi cei care au fost aleşi înainte de întemeierea lumii, au viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu o puteţi pierde. Ea este veşnică la fel ca Dumnezeu. Voi nu puteţi înceta să existaţi, aşa cum nici Dumnezeu nu poate, căci voi sunteţi o parte din Dumnezeu. Voi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, viaţa voastră a fost transformată. Voi sunteţi o parte din Dumnezeu şi aveţi viaţa veşnică. O, eu Îl iubesc. Şi voi Îl iubiţi? 

Cineva mi-a scris un bileţel cu o întrebare. Eu voi face ce voi putea mai bine pentru a răspunde, căci este important. Întrebarea sună astfel: „Este greşit dacă femeile depun mărturie, cântă, vorbesc în limbi, spun mesaje sau proorocesc în adunare?” Nu, nu este greşit, atâta timp cât se întâmplă în mod corect şi ordonat. Biserica are o ordine. Modul corect pentru cei care vorbesc în limbi sau aduc mesaje, este ca ei să o facă înainte de predica. Niciodată în timpul predicii, căci Duhul Sfânt nu lucrează în acelaşi timp în două direcţii. Pavel a ordonat totul. Dar totuşi femeile au darul proorociei, al vorbirii în limbi şi al tălmăcirii. Ele au toate acestea, dar a predica nu le-a fost dat. Ele nu au voie să fie predicatoare. Lor le-a fost interzis să predice sau să înveţe în biserică. Dar în ceea ce priveşte darurile, femeile pot avea unul din cele nouă daruri conform 1 Corinteni 12. Ele nu sunt în sclavie ca să nu poată aduce mesajul lor. Vedeţi, fiecare mesaj vine la timpul potrivit. 

Dacă este cineva care vorbeşte în limbi fără tălmăci, atunci să tacă. Aceste mesaje se dau de obicei înainte de predica. Apoi vine proorocul sau predicatorul şi Dumnezeu începe să lucreze prin el. După ce a terminat, vin din nou mesaje ca mai înainte. Întotdeauna în ordinea aceasta, şi o femeie are acest drept. 

Voi aţi citit titlurile de pe prima pagină din ziar, că învăţaţii catolici, protestanţi şi iudei lucrează împreună la o traducere comună pe care au aşteptat-o de mult. Mai sunt unele lucruri pe care vreau să le studiez înainte de a spune ceva despre ele. Aceasta este despre ceea ce am vorbit deja şi cum prooroceşte Scriptura pentru ultimele zile. Ei se unesc pentru a forma semnul fiarei. Ei încearcă, lucrează la aceasta şi au acum cea mai bună posibilitate să o recomande. Stă totul la dispoziţia lor. Din cauza aceasta aduc aceste mesaje profetice, căci eu cred că sunt pentru timpul acesta. 

Veniţi vă rog în fiecare seară la timp, ca să putem termina devreme. Mâine seară începem cu epistola către Efeseni şi vom vorbi până duminica următoare şapte seri la rând despre toate epistolele. Noi ştim că ne aşteaptă perle scumpe. Mie mi-a fost greu să aştept până a venit timpul. Eu le văd şi Duhul hrăneşte poporul. Eu aş vrea să sar şi să spun imediat tot, dar trebuie să mă reţin şi să spun totul la timpul potrivit, pentru epoca respectivă. Dacă nu puteţi să fiţi aici, atunci luaţi-vă benzile, căci eu doresc să ajungă peste tot. Eu fac aceasta pentru că sunt condus în felul acesta de Duhul Sfânt. Din cauza aceasta o fac. Eu sunt convins că îi va ajuta Bisericii în zile1e acestea. Gândiţi-vă la aceasta! Ceasul în care nu ne vom mai putea avea aceste adunări, va veni în curând. Trebuie făcut acum când este timpul. Noi nu ştim când va fi interzisă aceasta. 

Unirea bisericilor va avea loc şi vor forma căpetenia consiliului bisericesc. Există deja marea clădire - UN în care este reprezentată fiecare denominaţiune. Va trebui să faceţi parte din una din aceste denominaţiuni, altfel veţi fi aruncaţi afară. În timpul acela va trebui să ne arătăm culoarea. Noi trebuie să avem siguranţă, nu să ghicim, ci „AŞA VORBEŞTE DOMNUL!” pentru ceea ce vorbim. Biserica a fost întotdeauna în minoritate. Turma cea mică se întinde ca un fir roşu prin toată Biblia. Dar totuşi ea este Biserica. Să nu uitaţi aceasta! 

Încă ceva, înainte de a începe să citim. Azi dimineaţă am cercetat dumnezeirea sublimă a lui Isus Hristos. Dumnezeu ni L-a descoperit în dumnezeirea Lui azi dimineaţă, - marele , EU SUNT', nu ,Eu am fost'. ,EU SUNT' în toate timpurile. Noi am observat despre ce descoperire este vorba în primul capitol, - despre Isus Hristos. Mai întâi El se descoperă aici ca Dumnezeul cerului. Nu ca un Dumnezeu trinitar, ci ca UN DUMNEZEU. Aşa se descoperă El la începutul Apocalipsei. El o exprimă de patru ori în primul capitol, ca să nu greşim. Mai întâi voi trebuie să recunoaşteţi aceasta. El nu este un prooroc, nu un Dumnezeu mic, El nu este un al doilea Dumnezeu; El este Dumnezeu. De aceea a fost dată descoperirea. În seara aceasta vom cerceta înfăţişarea înşeptită a fiinţei Lui. 

Ah, să ne ajute Dumnezeu în timp ce citim acest Cuvânt. Eu am studiat partea istorică, dar totuşi am aşteptat până când am primit pe podium inspiraţia, căci noi suntem în locuri cereşti prin Isus Hristos. Duhul vostru, voi, sunteţi aprinşi de focul Duhului Sfânt care trece de la unul la celălalt, astfel marele trup al lui Isus Hristos este aprins de aceasta. În aceasta este descoperire. 

Exact acolo a dat greş Biserica şi a ajuns într-un haos. Adunării i-a fost luată binecuvântarea şi a fost pusă numai pe podium. Dar Dumnezeu este Dumnezeu peste întreaga adunare. El lucrează în fiecare individ şi locuieşte în fiecare inimă. El îi dăruieşte omului daruri şi lucrează prin ele. Dacă Satana nu reuşeşte un lucru, atunci el găseşte altceva şi încurcă totul, încât oamenii se împrăştie. Pavel a spus: „Dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?” Dacă vorbeşte cineva în limbi şi una şi cealaltă nu funcţionează ordonat, atunci rămâne fără efect. El a spus: ,,Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.” 

Dumnezeu vorbeşte în limbi care nu ne sunt cunoscute, dar cineva tălmăceşte; ceva anume este proorocit, apoi se împlineşte aşa cum a fost vestit printre voi prin Duhul DOMNULUI. Lăsaţi-ne să năzuim după aceasta, prieteni, şi să menţinem focul arzând. 

Să ne rugăm înainte de a merge mai departe. 

Dumnezeule Atotputernic, care L-ai înviat din morţi pe DOMNUL Isus şi ni L-ai prezentat ca Dumnezeul infailibil al cerului. Noi îţi mulţumim pentru aceasta, căci prezenţa Lui este cu noi zi de zi. Noi suntem aşa de bucuroşi în ceasul acesta al rătăcirii, când lumea nu mai ştie ce să facă. Ei vor să se protejeze construind buncăre atomice. O, Dumnezeule, ei nu se pot ascunde de mânia Ta. O, DOAMNE, există numai un mijloc de vindecare. Noi suntem aşa de bucuroşi că l-am primit. „Dacă voi vedea sângele, voi trece ocrotitor pe lângă voi.” Noi suntem aşa de bucuroşi pentru protecţia sângelui Mielului lui Dumnezeu, care este pentru noi mare Preot în măreţie pe baza mărturiei noastre. Noi suntem aşa de bucuroşi că El este în seara aceasta cu noi, ca Cel care vorbeşte, Puternicul, Duhul Sfânt, Dătătorul vieţii veşnice şi al ungerii. 

DOAMNE, Dumnezeul nostru, eu nu i-am chemat pe oameni sub acest acoperiş în numele oamenilor, ci în Numele lui Isus Hristos. Fie ca Duhul care a stăpânit trupul şi gândirea Lui, să se pogoare şi să dea inimilor noastre flămânde Cuvântul prin predică. Noi îi aşteptăm. Noi ne rugăm în Numele Lui spre slava Sa. Amin. 

În dimineaţa aceasta am prezentat, ca fundament al predicii, dumnezeirea lui Isus Hristos conform Apocalipsei, că Dumnezeu a fost descoperit în Hristos. Câţi cred aceasta? Dumnezeu a fost descoperit în Hristos. Iehova descoperit în Hristos! Unde se descoperă Dumnezeu acum? În Biserica Lui, în poporul Său, în noi. Acelaşi Duh, aceleaşi lucrări, aceleaşi înştiinţări, aceeaşi dragoste, aceeaşi iertare, aceeaşi răbdare, îndelungă răbdare, pace şi bucurie; tot ce a fost în Hristos este în Biserică. Reţineţi aceasta! Tot ce a fost în Dumnezeu, El a revărsat în Hristos. În El a locuit trupeşte plinătatea dumnezeirii. Tot ce a fost Hristos, El a revărsat totul în Biserică. Dumnezeu s-a făcut de cunoscut în trei feluri ca: Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Apocalipsa arată că nu sunt trei dumnezei, nici nu este împărţit în trei. El este unul şi acelaşi Dumnezeu care s-a făcut de cunoscut ca Tată. El a fost în zilele Fiului omului, El este în zilele Duhului Sfânt. Nu trei persoane diferite, ci o persoană. 

Unii oameni spun că El nu se compune din trei persoane, ci din trei personalităţi. Dar voi nu puteţi fi o personalitate, fără să fiţi o persoană. Voi nu puteţi să despărţiţi una de alta. Persoana are o personalitate. El este o persoană, o personalitate, acelaşi ieri, azi şi în veci. Alfa şi Omega, care este şi care a fost şi Cel care vine. El este totul. Eu iubesc aceasta. 

Observaţi natura Lui, viaţa Lui, lucrările Sale! Să fie descoperit în această capelă ca în zilele Lui. Nu numai aici, ci în toată lumea. Eu sunt bucuros că este aşa. Noi ştim pe ce suntem bazaţi, căci acelaşi Duh lucrează în noi şi ne lasă să ştim că El este aici. Nu noi suntem, El este. Noi nu am putea face lucrurile acestea. Este Dumnezeu. El i-a permis lumii ştiinţifice să facă fotografiile. El este cu noi, în noi, peste noi şi lucrător prin noi. O, aceasta este minunat! 

O, ce descoperire minunată! Gândiţi-vă la aceasta! Ea nu vine prin teologie, ci numai prin descoperire. Numai prin descoperire poate avea loc botezul în apă în Numele lui Isus Hristos. Numai prin descoperire putem vedea că Dumnezeu şi Isus este aceeaşi persoană. Întreaga Biblie este zidită pe descoperire. Isus a spus: „Pe aceasta piatră (descoperire duhovnicească) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Noi provocăm pe fiecare să ne arate unde a fost cineva botezat în Biblie sau la începutul istoriei Bisericii în Numele titlurilor ,Tată, Fiu şi Duh Sfânt', în afară de biserica catolică până în timpul lui Martin Luther. Apoi aceasta a fost preluată de biserica protestantă. 

Fiţi atenţi, în timp ce intrăm în epocile Bisericii. Tot răul care a fost în prima Biserica, a trecut în următoarea. S-a mers mai departe, până când în ultimele zile să ajuns la decăderea totală. Tot răul a trecut prin toate epocile. Moise relatează că la început ambele viţe au început să crească. A venit prin Biserică şi va fi descoperită în ultimele zile. Nu este de mirare că Biblia spune că cei care scapă de toate în ultimele zile sunt sfinţi. 

În timp ce noi vorbim despre descoperire, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea descoperirea despre aceasta, căci numai prin descoperire puteţi să recunoaşteţi. Numai prin descoperire puteţi fi salvaţi. Chiar dacă aveţi o minte înţeleaptă, voi puteţi fi salvaţi numai atunci când va este descoperit. Nimeni nu poate zice Isus este DOMNUL, decât prin Duhul Sfânt. Aşa spune Biblia (l Cor. 12,3). Nimeni nu poate zice că Isus Hristos este DOMNUL, până nu a primit Duhul Sfânt. El poate spune ce spune predicatorul, Biblia sau biserica, şi este adevărat. Dar voi înşivă ştiţi numai atunci când v-a fost descoperit prin Duhul Sfânt şi când El a luat locuinţă în voi. Nu prin înţelegere raţională, ci numai prin Duhul Sfânt putem spune că Isus Hristos este DOMN. 

Acum ei lucrează la o Biblie care le convine iudeilor, catolicilor şi protestanţilor, deşi ei sunt deosebiţi că ziua de noapte. Iudeii ar trebui să o ştie mai bine. Dar este ceasul în care trebuie să se întâmple şi totul decade. Noi nu putem opri toate acestea. 

Noi putem duce lumina afară, chiar dacă trebuie să murim ca martiri, dacă se cere. Mulţi vor trebui să o facă. Aşa este scris în Biblie şi aşa se întâmplă. 

În primul capitol se începe cu descoperirea lui Isus Hristos, cine este El. Isus Hristos este Dumnezeul atotputernic. Noi ştim aceasta. Câţi cred? Spuneţi Amin! Mulţumesc. El este Dumnezeul atotputernic. El are un Nume. Acest Nume este singurul sub cer prin care putem fi mântuiţi, Isus Hristos. Eu mă întreb de ce le este teamă de El la botezul în apă. Aceasta este din cauză că acest duh s-a furişat deja în epoca Smirna şi a străpuns până în epoca întunecată. A fost făcut ca învăţătură, care mai este şi în timpul nostru. Observaţi în timpul acestei săptămâni cum sunt aduse la lumină aceste lucruri prin Biblie şi istorie. 

Lui Ioan i-a fost dat de la Hristos printr-un înger să descopere Bisericii: cele şapte stele din mână Lui dreaptă sunt cei şapte mesageri pentru cele şapte Biserici. Oricine primeşte vreodată un mesaj, va avea acelaşi mesaj adevărat de la început. Noi vom observa mai departe cum a lucrat Dumnezeu şi cum a adus la iveală aceste lucruri într-un mod minunat. Voi veţi jubila. Când am citit, trebuia să întrerup, să plâng şi să mă plimb încolo şi încoace. Eu am fost aşa de bucuros că am recunoscut aceasta. Ce îndurător este Dumnezeu cu noi şi ne lasă să vedem aceste lucruri în ceasul acesta în care trăim. Este aşa cum a spus Isus: „Un bărbat a vândut tot pentru a cumpăra o perlă.” Voi daţi toate lucrurile din lume şi uitaţi toate celelalte pentru a ajunge la aceasta. Voi aveţi ancora acolo. A vedea descoperirea Cuvântului Său, este ancora pentru sufletul nostru .

Binecuvântaţi sunt cei care citesc, Dacă nu puteţi citi, atunci sunteţi binecuvântaţi dacă auziţi cuvintele proorociei acestei cărţi. Începe cu binecuvântarea pentru acei care sunt pregătiţi să asculte când este citit. Dar blestemul vine peste oricine încearcă să ia sau să adauge ceva. Biblia îl descoperă clar pe Isus Hristos ca Atotputernicul Dumnezeu. Vai de cel care pune aceasta la o parte, căci este o descoperire. Întregul cuprins al descoperirii lui Dumnezeu este în ultima carte. Sunt ultimele Lui cuvinte. Fiecare descoperire care este în contradicţie cu aceasta, este o proorocie falsă şi nu de la Dumnezeu, căci acesta este adevărul. Gândiţi-vă la aceasta! Este singura carte a descoperirii Lui proprii, singura carte pe care El şi-a pus pecetea, şi a exprimat binecuvântarea sau blestemul Lui. Binecuvântare pentru cei care o primesc, blestem pentru cei care nu o primesc. 

Noi vom citi imediat de la versetul 9. Titlul temei noastre este „Viziunea din Patmos” care a fost dată între anii 95 şi 96 d. Hr. Insula Patmos se află la circa 50 km de la coasta Asiei Mici în Marea Egee. Insula este faţă-n faţă cu oraşul Efes, către care a fost trimis primul mesaj. Ioan a fost păstorul lor. Dacă privea de pe insula spre est, el vedea biserica lui care reprezintă prima epocă a Bisericii şi către care a fost trimis primul mesaj. Ioan a primit mesajul în timpul când el era păstorul Bisericii din Efes. 

În ce stare a fost insula în vremea aceea? Conform istoriei, ea a fost stâncoasă şi plină de şerpi şi scorpioni. Ea era de circa 50 km în circumferinţă. În timpul lui Ioan a fost folosită de romani pentru a-i exila pe infractori ca într-o închisoare. Ei erau aduşi pe insulă şi rămâneau acolo până la moarte. 

Acum întrebarea: „Din ce cauză a fost Ioan acolo? - un om drept al lui Dumnezeu, cu un renume bun, un caracter bun, care nu a avut nici o vină. De ce a fost el acolo?” Biblia spune: „Din cauza Cuvântului şi a mărturiei lui Isus ...” Ioan a fost luat, ultimul ucenic care a mai rămas şi singurul care a murit de a moarte naturală. Înainte de a fi adus acolo, el a fost învinuit că este un vrăjitor. El a fost fiert 24 de ore într-un cazan cu ulei fără să se ardă. Voi nu puteţi să fierbeţi afară Duhul Sfânt, însuşi Dumnezeu, dintr-un om. Lui nu i-a dăunat. Romanii spuneau: „El a vrăjit chiar şi uleiul.” Ce poate gândi mintea omenească! Voi vedeţi, ei ne denumesc cititori de gânduri, vrăjitori şi Beelzebub. Vedeţi voi de unde a venit acest duh vechi? Dar voi mai vedeţi că Duhul adevărat a rămas în toate epocile. Douăzeci şi patru de ore a fost fiert Ioan în ulei, fără să-L ucidă. O, Dumnezeu I-a înconjurat cu Duhul Sfânt. Lucrarea Lui nu era încă terminată. El a fost condamnat pe această insulă pentru doi ani. El a fost acolo singur cu Dumnezeu. În timpul acesta el a scris cartea Apocalipsei, cum i-a vestit-o îngerul DOMNULUI. Când a terminat-o, s-a întors înapoi în Efes. Acolo el a murit şi a fost îngropat. 

În timpul acesta Biserica era foarte tare prigonită. În vers. 9 Ioan scrie: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la împărăţie şi la răbdarea lui Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.”

El a luat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a dovedit ca adevărat. Hristos a mărturisit că este corect. Acolo o vedeţi! Cuvântul lui Dumnezeu i-a fost descoperit; o dovadă că el a fost slujitorul lui Dumnezeu. Ei nu puteau să tăgăduiască aceasta. De aceea ei au spus că este un vrăjitor, că el nu a vrăjit numai uleiul, ci şi oamenii care au fost vindecaţi şi că el este un ghicitor. Ei l-au însemnat ca om rău cu un duh rău. De aceea ei l-au exilat acolo. Ei ziceau că el este periculos pentru societate. Dar el a făcut numai voia lui Dumnezeu. Prin toate aceste situaţii Dumnezeu a urmărit numai un scop. 

Atâta timp cât sfinţii prigoniţi au venit mereu la el cu toate problemele şi-l întrebau, Dumnezeu nu putea să-L folosească exclusiv. Ioan a fost un prooroc. Asta ştim. Ei îi puneau întrebări. Astfel Dumnezeu a permis ca el să fie exilat de conducerea romană pe insulă. El a spus: „Eu vreau să-ţi arăt ce se va întâmpla în scurt timp.” El a fost ultimul apostol care a mai rămas să relateze despre aceasta. În anii 95-96 d. Hr. el a fost pe insula Patmos şi a scris totul. „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz...” 

El nu a vorbit despre necazul cel mare, căci acesta nu a fost şi nu va veni atâta timp cât este Biserica aici. Necazul cel mare vine peste iudei, nu peste Biserică. Este vorba despre necazul cel mare. 

În vers. 10 scrie: „În ziua DOMNULUI eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.” 

„În ziua DOMNULUI eram în Duhul ....” dacă voi nu sunteţi în Duhul, nu puteţi face nimic. Dumnezeu nu vă poate folosi. Toate ostenelile voastre sunt zadarnice, până nu sunteţi în Duhul. Pavel a spus: „Eu vreau să cânt în Duhul şi eu vreau să mă rog în Duhul.” Dacă se întâmplă ceva bun prin voi, atunci este descoperit prin Duhul şi este confirmat prin Cuvânt şi aduce rezultate. Dacă este făgăduit în Cuvânt, că după ce ne pocăim şi ne botezăm în Numele lui Isus Hristos, vom primi darul Duhului Sfânt, atunci trebuie mai întâi să ne pocăim. Nouă ne este descoperit că este adevărat. Apoi ne botezăm în Numele lui Isus Hristos. Rezultatul este atunci că vom primi Duhul Sfânt. 

Dacă este cineva bolnav, aşa a făgăduit El, atunci bătrânii Bisericii să se roage pentru el şi să-l ungă cu untdelemn, şi rugăciunea îi va ajuta bolnavului. ”DOAMNE, eu cred. Eu urmez indicaţiile Tale, bătrânii se roagă pentru mine şi mă vor unge. Asta voi face. Prin aceasta sunt ajutat.” 

Voi spuneţi: „Eu nu simt încă mai bine.” Dar Isus este Mielul jertfit al lui Dumnezeu, destinat pentru aceasta înainte de întemeierea lumii. Pentru Dumnezeu este totul deja făcut. Deşi eu şi voi nu am fost încă aici, numele noastre au fost scrise în cartea vieţii înainte de întemeierea lumii. Ce spune Dumnezeu trebuie să se întâmple. Dacă voi împliniţi condiţiile lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu se va descoperi şi se va îngriji de restul. Voi puteţi să mergeţi înainte, căci lucrarea este împlinită. Nu este minunat? Spuneţi-i numai lui Dumnezeu, şi Dumnezeu răspunde: „Faceţi asta!”, şi astfel voi o faceţi. Dacă El spune: „Fă cealaltă!”, astfel voi o faceţi. Satana spune: „El întârzie!”. Asta nu contează. 

Daniel s-a rugat douăzeci şi una de zile până când a venit îngerul la el. El nu a fost descurajat. El a ştiut că va veni. El pur şi simplu a aşteptat până s-a întâmplat. Aşa este dacă aţi primit credinţa. Dacă continuăm aşa, atunci putem avea o slujba de vindecare prin credinţă. Dar noi dorim o slujba de vindecare a sufletului nostru, pentru ca interiorul să fie vindecat, căci aceasta va rămâne; viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu trece, rămâne pentru totdeauna. 

Ioan era în Duhul înainte de a se întâmpla ceva. El relatează că pe insula Patmos a auzit mai întâi o voce. Apoi a văzut toate celelalte lucruri. Înainte să se întâmple ceva, el era în Duhul. Fiţi atenţi cum accentuează Biblia aceasta. El era în Duhul. O, aceasta este minunat. ,,Eu am fost în Duhul în ziua DOMNULUI.” În care zi? - în ziua DOMNULUI. Despre aceasta se discută. Noi vrem să clarificăm aceasta imediat. 

Aşa cum am spus deja azi dimineaţă, există unii care sunt de părere că descoperirea din Evanghelia lui Matei se referă la Petru şi că biserica a fost zidită pe Petru care a fost primul papă. Cum putea să fie el primul papă, dacă a fost căsătorit? Se spune că Petru s-a dus la Roma şi a fost îngropat acolo. Arătaţi-mi unde relatează 

istoria că Petru s-a dus vreodată la Roma. Pavel a fost acolo, dar Petru nu a fost. 

Noi vedem ce lucruri se strecoară. Şi astăzi mai există locuri unde se spune: „Acolo se afla un cui care a fost în mâna Lui.” Ştiţi voi că, conform relatărilor autentice, ei au nouăsprezece cuie? Ei au oase şi bucăţi de haine pe care le ating şi le manipulează. Nouă nu ne trebuie aceste lucruri. Hristos este viu. El este în noi. Nu un cui, sau o bucată de haină sau un os, El este Dumnezeul cel viu care locuieşte şi se descoperă în noi. Noi avem numai cina ca amintire a morţii Sale. Hristos este cu noi şi în noi. Aceasta este ceea ce vrem să arătăm lumii, măreţia Duhului Sfânt. Asta o vom scoate în evidenţă până când se stinge lumina. Vedeţi, noi am ales partea aceasta a drumului. 

Eu am încercat întotdeauna să am această poziţie, şi DOMNUL mi-a descoperit întotdeauna. Există o extremă sau cealaltă, dar adevărul se află pe mijlocul drumului. Aţi observat ce a spus proorocul Isaia în cap. 35: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.” (vers. 8). Vedeţi, nu va fi numai o cale croită, ci o cale sfântă. Este calea înaltă, - calea sfântă. 

Fiecare drum care a fost construit corect, este mai ridicat în mijloc şi pe margini mai jos pentru ca mizeria să fie spălată în jos. Dacă cineva vine într-adevăr la Hristos, atunci el îşi îndreaptă atenţia spre El. Dacă el este sentimental, atunci devine fanatic. Dacă este rece, atunci oscilează pe partea cealaltă. El este rece ca un castravete. El gândeşte raţional. Dar lucrul principal este să rămâneţi pe mijlocul drumului, cu atâta Duh în voi încât El să vă menţină calzi şi să vă mişte înainte în această cunoştinţă, să rămâneţi ascultători în Duhul şi să înaintaţi în Duhul. Nu mai devreme şi nici mai târziu, ci aşa cum vă mişcă Duhul. 

Biserica catolică spune că Petru a fost stâncă descoperirii. Biserica protestantă spune că a fost Hristos. Dar Biblia învaţă că a fost descoperirea care a dat-o Dumnezeu despre Hristos.”Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” Dar Isus i-a răspuns: „Ferice de tine, Simone, fiul lui lona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl din ceruri.” Tu nu ai fost învăţat de un om, nici în seminar, în nici o mănăstire sau altundeva, ci Tatăl Meu din ceruri ţi-a descoperit. „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră (nu pe tine) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” 

Şi despre aceasta (ziua DOMNULUI) sunt două idei diferite. Dacă nu am dreptate, Dumnezeu să mă ierte, dar eu nu pot fi de acord cu adventiştii când spun că ziua a şaptea este ziua DOMNULUI. Mulţi dintre fraţii-adventişti susţin că Sabatul este numit ,ziua DOMNULUI'. Biserica creştină numeşte duminica, prima zi din săptămână, ca ,ziua DOMNULUI'. Noi observăm cât de des este denumită duminica ,ziua DOMNULUI' în bisericile protestante. Aceasta nu este conform Scripturii. Duminică este prima zi din săptămână, conform Bibliei, nu ,ziua DOMNULUI' , şi nici Sabatul. Este imposibil ca ,ziua DOMNULUI' să fie una din aceste două zile, căci Ioan a avut nevoie de doi ani pentru a scrie Apocalipsa. În timpul acela au trecut multe Sabate şi duminici. Apocalipsa a fost scrisă în anii 95-96 d. Hr. 

Ioan a fost în Duhul în ,ziua DOMNULUI'. ,Ziua DOMNULUI' este exact ceea ce se spune. Ioan a fost în Duhul în ,ziua DOMNULUI'. Aceasta este ,ziua omului'. ,Ziua DOMNULUI' va veni. În Scriptură găsim că el a fost luat sus în Duhul în ,ziua DOMNULUI'. Amin! Aşa este. Vedeţi, el se afla în ,ziua DOMNULUI'. Biblia vorbeşte în multe locuri despre ,ziua DOMNULUI'. Noi vom mai vedea aceasta. Nouă nu ne este interzis să ţinem Sabatul sau o altă zi anumită. Noi nu avem poruncă în Noul Testament să ţinem sâmbăta ca Sabat, şi noi nu avem în Noul Testament poruncă să ţinem prima zi (duminica) ca Sabat. Noi citim Evrei 4,8: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.” Aşa este.”Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” Noi care credem, am intrat în odihna Lui şi ne odihnim de lucrările noastre, aşa cum s-a odihnit Ioan de ale sale. Fiţi atenţi! O, slavă DOMNULUI! Eu mă simt aşa de bine, încât o iau înainte. 

Dumnezeu a creat pământul în şase zile iar în şaptea zi s-a odihnit şi nu s-a întors încă o dată pentru a mai crea o lume. El a dat aceasta oamenilor ca amintire dar voi nu o puteţi ţine acum. Dacă aici este Sabat, atunci pe partea cealaltă a pământului este duminica. Acesta le-a fost dat oamenilor, poporului Israel, pentru un anumit timp. Dar pentru poporul lui Dumnezeu mai este încă o odihnă de Sabat. Eu citesc din Evrei 4, 6-10: „Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, El hotăreşte din nou o zi: ,Astăzi,' - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!' Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” 

Noi nu începem în fiecare săptămână de la început, ci am intrat în odihnă. Isus a spus în predica de pe munte: „Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: ,Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii .. Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele sau, va cădea sub pedeapsa judecăţii ...” (Mat. 5). Aceasta este deja ucidere. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ,Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, că s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” 

Toate aceste lucruri au fost umbre până a venit realitatea. Isus le-a spus oamenilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina M ea uşoară.” 

„Voi care aţi fost trudiţi şi împovăraţi ani de zile, Eu vreau să vă dau odihna. Eu vă iau sarcina păcatelor, iau locuinţă în voi şi vă dau odihnă deplină şi pace.” Ce este aceasta odihnă? Noi vrem să ştim asta. Unii spun: „Aderă la o biserică.” Nu! Alţii spun: „Deveniţi membri la noi.” Nu! Un botez oarecare? Nu! Ce este atunci? Vreţi să ştiţi acum sau durează prea mult pentru voi? Voi vreţi să ştiţi ce a văzut Ioan. În ce zi a fost El în Duhul? 

Unde s-a dus Isus când şi-a încheiat lucrarea pe pământ şi a murit? Să citim Isaia 28, 8 şi să vedem ce a proorocit proorocul cu şapte sute doisprezece ani înainte. Câţi vor să ştie ce este adevăratul Sabat, odihna adevărată? Aici este. Proorocul a spus-o şi eu vă voi arăta când s-a întâmplat (Isa. 28, 8).”Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. Ei zic: ,Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături?'” Pe cine vreţi să învăţaţi astăzi înţelepciunea? Cine a auzit astăzi predica minunată a predicatorului Billy Graham? El a spus că oamenii cred minciuna pentru a se justifica, acceptând că procedează corect. El a spus: „Publicul american are următoarea lozincă: ,Filtrul unui bărbat înţelept şi ţigara fumătorului!' El acceptă minciuna lui Satana, în loc să-l facă nebun, ceea ce şi este în realitate. În loc de aceasta ei respiră minciuna în plămânii lor. Ei sunt nebuni, nu bărbaţi înţelepţi cu un filtru. Aşa ceva nu există. Un bărbat înţelept nu fumează deloc. 

Se spune că viaţa fără o anumită marcă de ţigări, nu este nimic. Eu spun că nu există viaţă în afară de Hristos. Aceasta este viaţa adevărată. De ce beau şi fumează bărbaţii şi femeile? Ei încearcă să-şi potolească setea care a pus-o Dumnezeu în ei, ca să înseteze după El. Ei încearcă să o potolească cu lucrurile acestei lumi. De aceea avem noi toate aceste lucruri. Oamenii se comporta astfel, pentru că ei încearcă să-şi potolească setea după Dumnezeu care este în ei. Satana le dă moartea în loc de viaţa pe care o caută. Toate mesele sunt pline de vărsături. Chiar şi predicatorii spun: „Nu este rău dacă te distrezi puţin.” Aşa ceva nu există.”Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?” 

„Căci dă învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo. Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâietoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia DOMNUL. El îi zicea: ,Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!' Dar ei n-au vrut să asculte.” 

Nu a ţine Sabatul, ci odihna pentru cei obosiţi, aşa cum a zis Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Aceasta este înviorarea, dar ei nu au vrut să asculte. 

Când s-a întâmplat aceasta? Sute de ani mai târziu, în ziua de rusalii când s-a pogorât Duhul Sfânt, iar ei au vorbit cu buze bâlbâitoare în alte limbi şi Duhul Sfânt le-a cuprins viaţa. Ei au încetat cu toate lucrurile lumeşti şi au intrat în odihna lui Hristos. Aşa este scris în Evrei 4,10: „Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” El se odihneşte şi noi am intrat cu El în odihna Lui şi am încheiat cu lucrările lumeşti. Aici aveţi Sabatul adevărat, corect! 

Ioan a fost ridicat şi a intrat în duhul Sabatului, a fost dus de Duhul Sfânt până în ziua DOMNULUI. De ce mai avem războaie şi unele greutăţi? De ce este o naţiune împotriva altei naţiuni? Isus, împăratul vieţii, a venit, dar ei L-au ucis. 

Mereu se aude povestea despre Moş Gerilă şi toate aceste lucruri care nu sunt decât tradiţii păgâne. Ele provin din biserica catolică. Oamenii îşi dăruiesc cadouri scumpe unii altora. Acesta este păgânism. Crăciunul este o zi de închinare. Şi să vă mai spun, Hristos nu este născut în decembrie. Asta nu a putut să fie. Dacă aţi fost în Iudea, atunci ştiţi că acolo munţii sunt acoperiţi cu mai multă zăpadă ca aici în acea perioadă a anului. El este născut în aprilie, când toată natura înfloreşte. Aceasta este o tradiţie. De ce o facem atunci? Pentru că urmăm tradiţiile oamenilor, în loc de poruncile lui Dumnezeu. Ei fac o zi plină de ceremonie. Este o ruşine să se facă aşa ceva. O ceremonie păgână. Când a avut vreodată de-a face Moş Gerilă cu Isus Hristos? Când au avut ceva de-a face iepurii sau ouăle de Paşti cu învierea lui Isus Hristos? Nu vedeţi că acestea sunt numai afaceri? Acesta este şi motivul pentru care ei vând oamenilor toate aceste discuri cu rock-an'-roll şi tablouri murdare, care au o cerinţă după aceste nebunii. Aceasta este pentru că în inima lor este ceva pe dos. Ei nu au intrat încă în odihna lui Dumnezeu şi de aceea ei nu au încetat cu aceste lucruri. Dacă ei intră aici şi primesc Duhul Sfânt, atunci ei încetează cu toate lucrurile lumeşti. 

Dumnezeu l-a luat pe Ioan sus. Eu nu cred că el a fost în al treilea cer ca Pavel când a văzut aceste lucruri. Duhul Sfânt mi-a arătat aceasta acum câteva săptămâni. Mie îmi era frică de moarte. Duhul Sfânt m-a luat dincolo şi mi-a arătat ce este. Voi aţi auzit mărturia mea. Când am venit înapoi, am putut striga: „Unde îţi este boldul, moarte?” Eu am fost luat pentru a vedea dincolo de perdeaua timpului. El m-a lăsat să mă întorc ca să vă relatez că noi nu vom fi acolo ca nişte fantome sau duhuri, ci bărbaţi şi femei pentru totdeauna tineri, nu vom muri niciodată, niciodată bolnavi. Aceasta ne aşteaptă după perdea. Moartea nu poate face altceva decât să ne ia dincolo. 

Ioan a fost răpit în Duhul de pe insula Patmos în ,ziua DOMNULUI'. Aceasta este ,ziua omului'. Acum se mai luptă. Dar ,ziua DOMNULUI' va veni când toate împărăţiile vor fi supuse DOMNULUI Isus Hristos. Marea Împărăţie de 1000 de ani va avea loc. 

Ziua DOMNULUI, ziua venirii Lui, a judecăţii Lui, - aceasta va fi ,ziua DOMNULUI'. Aceasta este ziua omului. De aceea ei se comporta cu voi cum vor. Dar timpul va veni când ei nu vă vor mai numi fanatici şi nebuni sfinţi, cum o fac acum. Ei vor urla şi vor plânge şi vor cădea la picioarele voastre. Conform Maleahi 4, neprihăniţii vor călca pe cenuşa celor răi, din care nu va mai rămâne nici rădăcina, nici ramura. Aşa spune Biblia. 

În Duhul el a fost în ziua DOMNULUI. Ce s-a întâmplat mai întâi când a fost dus în ziua DOMNULUI? „... Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe ...” 

Mai întâi voi trebuie să fiţi în Duhul. Cum putem avea parte de aceste descoperiri? Veniţi în Duhul! Cum puteţi să primiţi Duhul Sfânt? Veniţi în Duhul! Fiţi în Duhul! Când v-aţi dus ca păcătoşi la dans, eraţi în duhul acela. Voi aţi bătut din palme, v-aţi mişcat picioarele. Voi v-aţi dat jos pălăria şi aţi dansat. Voi v-aţi comportat nebuneşte. Voi aţi fost în duhul acela. Vă puteţi închipui cum vine un duşman al dansului şi spune: ,,Noi vom avea un timp frumos.” Imediat s-ar spune: ,,O, tu sfântule, pleacă de aici,” Dacă priviţi un joc de baschet şi cineva a făcut ceva special, atunci voi nu şedeţi indiferenţi acolo şi spuneţi: ,,Asta a fost bine.” Voi nu aţi fi atunci un fan pentru baschet şi nu aţi fi în duhul jocului. Dacă cineva dă un gol în poartă, atunci voi săriţi în sus şi strigaţi din toate puterile: „Noi câştigăm!” Chiar dacă le-aţi arunca celorlalţi pălăria jos, nimeni nu vă spune nimic. 

Dacă cineva din biserica intră în Duhul, se ridică şi strigă: „Glorie, aleluiah, slăviţi pe DOMNUL!”, atunci celălalt care şade lângă el spune: ,,Sfinţi nebuni!” DOMNUL să ne binecuvânteze pe toţi. 

Eu vreau să vă întreb ceva. Dacă noi suntem numiţi ,,nebuni sfinţi” pentru că facem aceasta, atunci cei din exterior sunt „nebuni nesfinţi”. Dar eu vreau mai bine să fiu un nebun sfânt decât unul nesfânt. Sigur. 

El a fost în Duhul şi a văzut în Duhul lucrurile întâmplându-se şi a auzit un glas ca o trâmbiţă. Trâmbiţa face de cunoscut întotdeauna ceva care se apropie. Când venea un împărat, suna trâmbiţa. Când vine Isus, va suna o trâmbiţă. Aşa este? Indiferent unde mergea Iosif, suna trâmbiţa înaintea lui. Acum vine ceva. Ioan a fost în Duhul şi a auzit o trâmbiţă. El s-a întors şi a văzut ce era în spatele lui când a auzit trâmbiţa, după ce a fost în Duhul. Poate a sărit pe insulă şi s-a bucurat, căci el era în Duhul. Poate se aude înjositor, dar eu nu vreau să o spun aşa. Eu cred că a avut un timp plăcut în Duhul şi L-a slăvit pe Dumnezeu. Exact acelaşi lucru s-a întâmplat când s-a pogorât Duhul Sfânt la început. Când s-a pogorât atunci Duhul Sfânt, ei s-au comportat ca cei beţi, astfel încât oamenii au spus: „Aceştia sunt plini de vin dulce,” Aşa s-au comportat ei la început când s-a pogorât Duhul Sfânt. Duhul a venit şi peste Ioan, care probabil s-a comportat la fel. Nu este nimic nou. Aceasta este religia vremurilor vechi. 

El a fost în Duhul în ,ziua DOMNULUI'. Ce s-a întâmplat cu el? El a fost adus de pe insulă în Duhul în ,ziua DOMNULUI'. Imediat el a auzit un glas ca o trâmbiţă. Ce înseamnă aceasta? Cineva se apropia. Cineva de însemnătate se apropia. Trâmbiţă suna. El l-a văzut. Aleluiah. Înainte de a vorbi DOMNUL cu el, El i s-a prezentat: „Eu sunt Alfa şi Omega, spune DOMNUL Dumnezeu, Cel care este şi Cel care a fost şi Cel care vine, Cel Atotputernic.” 

Cea mai mare descoperire este dumnezeirea sublimă a DOMNULUI Isus Hristos. Voi nu puteţi să începeţi alergarea înainte de a crede. De aceea a spus Petru: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos (să recunoaşteţi Dumnezeirea), spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.” Mai întâi trebuie să recunoaşteţi Dumnezeirea lui Isus Hristos. ”Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt tot de la A la Z. Nimeni nu este în afară de Mine. Eu am fost la început. Eu sunt la sfârşit. Eu sunt Cel a care a fost, care este şi care va veni, Atotputernicul.” Aşa suna glasul trâmbiţei. 

Ioan, fii atent! Tu eşti acum în Duhul. Ţie ţi se descoperă ceva. Mai întâi glasul trâmbiţei: „Eu sunt Alfa şi Omega.” Prima descoperire. (O, păcătosule, apleacă-te, pocăieşte-te acum, până nu este prea târziu.) „Eu sunt Alfa şi Omega.” Asta i-a spus El prima dată. Isus s-a apropiat ca Împărat, ca Dumnezeu, în Duhul Sfânt. El este totul în toate. De la A la Z. Nemuritorul, Veşnicul. 

Mai târziu îl vedem în fiinţă Lui înşeptită. Observaţi-L! „Eu sunt începutul şi sfârşitul, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Eu am fost înainte de toate şi voi fi după toate.” 

„Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.” 

Prima descoperire este măreţia Dumnezeirii lui Isus Hristos. Dacă auziţi glasul Lui, trebuie să ştiţi cine este El. Acelaşi glas care s-a auzit pe muntele Sinai şi pe muntele schimbării la faţă, răsună ca glasul unui fiu de om. 

Noi nu vom vorbi astăzi despre Biserici. Ioan a primit mesajul şi ceea ce i-a fost arătat pentru Biserici. Cine a fost Vorbitorul, Cel dintâi şi Cel pe urmă? Cel Preaînalt? Cel Atotputernic? 

Ioan a primit cele şapte mesaje pentru cele şapte Biserici şi le-a scris. Bisericile din Asia aveau caracteristicile epocilor Bisericii care au urmat. 

„M-am Întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors , am văzut şapte sfeşnice de aur.” (vers. 12). Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, şi cele şapte sfeşnice sunt cele şapte Biserici. ,,Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului ...” 

În acest cuvânt este vorba despre suportul de lumânări. Nu toate traducerile au cuvântul potrivit pentru acesta. Dar aceasta este însemnătatea corectă a textului original. Şapte sfeşnice de aur reprezintă cele şapte Biserici. Vedeţi, dacă ar fi fost lumânări, ar fi fost curând arse. Lumânările ar fi fost arse după câteva ore şi s-ar fi stins. Eu vreau să mai citesc din Zaharia 4: 

„Îngerul care vorbea cu mine, s-a întors şi m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui. El m-a întrebat: ,Ce vezi?' Eu am răspuns: ,M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului.'” (vers. 1-2). 

În candelele care se aflau pe sfeşnic ardea untdelemn de măsline. „Atunci El a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: ,Acesta este Cuvântul DOMNULUI către Zorobabel, şi sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, -zice DOMNUL oştirilor!'” (vers. 6). 

Recunoaşteţi însemnătatea minunată a sfeşnicelor de aur. Ioan s-a întors şi a văzut pe cineva care semăna cu Fiul omului, în mijlocul sfeşnicelor de aur, care sunt o trimitere spre cele şapte epoci ale Bisericii. Fiecare candelă era în legătură cu vasul de untdelemn printr-o ţeavă. De acolo venea untdelemnul în jos şi era sugativat de fitil. Aceste sfeşnice ardeau zi şi noapte. Ele nu trebuiau să fie aprinse din nou, pentru că nu se stingeau niciodată. Se umpleau numai cu untdelemn. Fitilul înmuiat în untdelemn îşi lua din acesta energia de viaţă. Este cu totul altfel decât cu o lumânare. Este un sfeşnic în care este introdus untdelemn. 

În Vechiul Testament sfeşnicul era aprins. Dacă aprindeau prima candelă, ei nu luau acelaşi foc pentru a aprinde următoarea candela. Se lua candela aprinsă şi focul era adus la următoarea şi era din nou aşezată. Aşa a mers mai departe până la ultima candelă şi focul de la început era dus mai departe. 

Eu sper că aceasta nu trece peste capetele voastre. Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Acelaşi foc al Duhului Sfânt era aprins din nou în toate Bisericile. 

În Ioan 15 Isus a spus: ,,Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele...” Viţa nu are roade, ci mlădiţele. Dar voi puteţi altoi un portocal cu oricare din pomii citrici care se hrănesc de la aceeaşi viaţa. Dar dacă pomul original primeşte mlădiţe proprii, va avea portocale şi nu altceva. În ele va fi aceeaşi viaţă care a fost la început în rădăcinile portocalului. Dar ramurile altoite pot trăi de la el şi aduc roade după felul lor. Dar ele nu pot aduce roada originală pentru că nu sunt din original. Aşa este cu Biserica. 

Ei au altoit în viţă presbiterieni, metodişti, baptişti şi mulţi alţii, şi fiecare are roada proprie, deşi sunt legaţi de viţă. Viţa originală a fost plantată de Rusalii. S-a vorbit în limbi, aveau puterea lui Dumnezeu, se întâmplau semne ale Hristosului înviat. De ce? Pentru că ei se hrăneau din plinătatea în care au fost sădiţi. De fapt aceasta nu a fost numai o sădire, ci o naştere înăuntru. Toate celelalte au fost altoite în pom şi poartă roadele lor proprii. Ei nu acceptă şi nu cred aceasta. Ei nu ştiu nimic despre aceasta. Dar dacă ei sunt născuţi din aceeaşi viaţă care este în viţă, atunci ei pot purta doar aceleaşi roade, căci aceasta este viaţa viţei originale. 

Sfeşnicul este alimentat din vasul mare cu untdelemn prin cele şapte ţevi. Fiecare candelă îşi menţinea viaţa şi sugea din izvorul principal. Viaţa lor a fost menţinută pentru că fitilul lor era înmuiat în untdelemn. O, ce tablou minunat cu privire la cele şapte stele, cu viaţa Lui şi cu focul Duhului Sfânt. 

Prin credinţă focul Duhului Sfânt arde şi viaţa Lui este descoperită, căci fitilul este înmuiat în untdelemnul Duhului Sfânt, şi prin aceasta primim şi noi viaţă din Dumnezeu şi lumină pentru Biserica Lui. O, ce tablou pentru credincioşii adevăraţi. Ce lumina reflectăm noi? Aceeaşi lumină care a fost aprinsă la prima candelă. A început cu prima epocă a Bisericii din Efes, al cărei înger şi stea a fost Pavel. Cele şapte stele reprezintă cei şapte îngeri, şapte mesageri. În săptămâna aceasta voi demonstra din Biblie şi din istorie, că în fiecare epocă s-a adeverit şi fiecare înger a avut aceeaşi lumină. În timpul acestei epoci domnea Cel mare şi Cel minunat. 

Untdelemnul pentru lumină vine din vasul cu untdelemn. Viaţa este înmuiată în Hristos. Voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Voi sunteţi pecetluiţi prin Duhul Sfânt. Nimeni nu vă poate opri. Până la sfârşitul vieţii voastre sunteţi o lumină, aprinsă prin Duhul Sfânt, căci viaţa voastră este înmuiată în Hristos. Voi sunteţi îngropaţi cu El. Hristos, Duhul Sfânt, ţine totul departe de voi. Satana nu vă poate atinge. El face mult scandal, dar nici măcar moartea nu vă poate face ceva. ”Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Mulţumire lui Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Isus Hristos, DOMNUL nostru. 

Să citim ultima parte a acestui verset: ,,Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi din mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului ...”

Aţi observat? Sfeşnicul de aur, candelele, stelele! Ce înseamnă aceasta? Perioada de timp în care trăim este numita noapte. Stelele, candelele, sfeşnicele vorbesc despre noapte. Pentru ce este o stea? Ea reflectă lumina soarelui până se întoarce. Slăvit să fie Numele DOMNULU1! Un slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu reflectă lumina unei lanterne, unui chibrit sau a plevei care arde, el reflectă razele aurii ale lui Hristos în Biserică, căci El este acelaşi. El este viu şi străluceşte deasupra mea. Amin. 

Aceasta lumină reflecta el. Stelele reflectă lumina soarelui. Noi reflectăm lumina Fiului lui Dumnezeu. Noi facem acelaşi lucru ca şi El, dând mai departe lumina. Care lumină? Lumina Evangheliei. „...Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu de aur.” Aici este o altă dovada de corectitudine a acestei învăţături, că este vorba despre ziua DOMNULUI. L-aţi observat pe El? El nu a fost în timpul acela nici Preot şi nici Împărat, ci Judecător. Când mergea marele preot în locul preasfânt pentru a face slujba, el îşi încingea coapsele, niciodată brâul. Dar aici îl vedem pe El cu brâul de aur încins la piept. Ce înseamnă aceasta? - un judecător. Încins peste piept, nu ca un preot peste coapse. Aceasta arată că El nu era în timpul acela în slujba de Preot. Ioan L-a văzut deja venind ca Judecător, în ziua DOMNULUI. Credeţi voi că El este Judecător? Noi citim Ioan 5, 22: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului...” El este Judecătorul suprem. Ioan L-a văzut în zilele proorociei Sale nu ca Prooroc şi nici ca Împărat în timpul domniei Sale, ci ca judecător în ziua DOMNULUI. Câţi ştiu că un preot este încins peste coapse când face slujba? Cine a citit Vechiul Testament, ştie aceasta. Dar ca Judecător, El a fost încins peste brâu. 

Acum vom citi despre măreţia înşeptită a Persoanei Sale. Eu jubilez deja înainte de a începe. Este aşa de minunat. Fiţi atenţi! „...Capul şi părul Lui erau albe c lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau că para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui.” (vers. 14-16). 

Ce vedenie! Ce a văzut el aici? Preamăritul Fiu al lui Dumnezeu, prezentat simbolic. 

Mai întâi observăm că părul şi capul Lui erau albe ca lâna. Aceasta nu înseamnă că El era foarte bătrân. Nu aceasta este cauza. El nu a îmbătrânit. El este Veşnicul şi nu îmbătrâneşte. Înţelegeţi aceasta? Aceasta vorbeşte despre înţelepciunea Lui, despre experienţa Lui ... 

Noi vrem să mai deschidem la Daniel 7 pentru a vedea întregul tablou. Toţi cititorii Bibliei ştiu ce vrem să citim acum. „Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era că nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile ... (vers. 9-10). 

Fiecare ştie că în timpurile străvechi, judecătorii englezi purtau peruci albe. Ioan a fost transpus în ziua DOMNULUI. El l-a văzut pe El ca Judecător; nu ca Preot, Împărat sau Prooroc, ci ca Judecător. 

Conform Ioan 5, 22, Lui i-a fost dată toată judecata. El va judeca popoarele. O, ce va fi când Îl veţi vedea! Părul Lui alb ca zăpada. Daniel L-a văzut ca un Îmbătrânit onorabil. 

Observaţi, cum concordă aceste două texte biblice! 

„Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile ...”

„Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.” (vers.1l-12). 

Acesta este sfârşitul împărăţiei păgâne care va cădea. 

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un Fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” (vers. 13-14). 

El a venit la cel onorabil, al cărui păr era ca lâna curată. Ioan a văzut pe Unul care semăna cu Fiul omului. El stătea în mijlocu1 celor şapte sfeşnice de aur, cu părul alb ca zăpada, ca Judecător. Nu încins peste coapse, ci ca Judecător peste brâu. El stătea acolo cu un brâu de aur curat, curăţit în neprihănirea Lui. El era îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare. Fiţi atenţi la descoperirea înşeptită a persoanei Lui preamărite. 

„...Capul şi părul Lui erau albe c lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau că para focului;”

Gândiţi-vă asupra acestui lucru! Aceşti ochi care erau tulburaţi de lacrimi omeneşti, au devenit ca para focului. El stă acolo ca un Judecător mânios. De ce L-aţi refuzat? O păcătoşilor, gândiţi-vă la aceasta! Voi, membri căldicei ai bisericii, gândiţi-vă la aceasta! Voi catolicilor, baptiştilor, presbiterienilor, penticostalilor, gândiţi-vă la aceasta! Catolicilor, fecioara voastră Maria a trebuit să primească Duhul Sfânt de Rusalii şi s-a comportat ca şi toţi ceilalţi ca o beată. Mama lui Hristos nu a putut să meargă în cer fără această trăire. Cum vreţi voi femeilor să mergeţi acolo fără să-L primiţi? Gândiţi-vă toţi la aceasta! 

Eu vreau ca voi să fiţi atenţi la ochii Lui care au fost tulburaţi de lacrimi când a fost pe pământ. El a plâns la mormântul lui Lazăr, plin de milă ca om. Ca Dumnezeu El a fost în trup omenesc, pentru ca El să poată lua păcatul. Dar după trupul omenesc era ascuns ceva care putea recunoaşte totul despre oameni şi ce este în inimile lor, deşi El era învăluit în trup muritor. Ei nu L-au recunoscut. El a spus: „Dacă nu credeţi, veţi muri în păcatele voastre. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea.” 

O, cum a încercat El să le aducă mesajul, descoperirea! El privea în inima unui om şi ştia totul despre el. O, când mă gândesc la aceasta! Ochii care vedeau peste munţi şi îi priveau pe cei suferinzi şi care puteau plânge ca ai fiecărui om, dar totuşi Duhul lui Dumnezeu era ascuns în El. Aveau loc vedenii şi toate lucrurile au fost descoperite. Ce a fost, ce este şi ce va mai fi. El putea vedea sfârşitul înaintea începutului, căci Dumnezeu era în trup omenesc. 

Lăsaţi-l pe Dumnezeu în viaţa voastră şi să domnească peste voi. El vă va descoperi ce va mai urma. Atunci nu mai sunteţi voi, ci Duhul Sfânt în viaţa voastră, care străpunge ce este omenesc şi aduce lucrurile la lumină. O, slavă lui Dumnezeu! ,,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!” 

Deseori Dumnezeu trebuie să vă lase să adormiţi, pentru ca El să vadă prin ochii voştri, dar sigur El vă va arăta multe. Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură, peste toţi care vor să primească. Voi vă miraţi că am vorbit aşa de aspru. Eu o voi aminti încă o dată în epocile Bisericii. 

Ochii tulburaţi de lacrimi vor vedea totul la judecată. Ei sunt ca nişte flăcări de foc care umbla peste întregul pământ. Nu se întâmplă nimic fără că El să nu ştie. Totul este înregistrat. Ochii Lui se mişcă peste tot pământul, dau atenţie la tot. Fiecare gând este înregistrat, şi tot ce facem. Chiar şi motivele inimii şi ceea ce vreţi să faceţi. El ştie tot. El ştie dacă Îl iubiţi. El ştie dacă intenţia voastră de a-i sluji Lui este corectă. El ştie totul despre voi. Ce va fi când toate păcatele vor fi descoperite înaintea Lui şi El stă acolo la judecată pe tronul alb? 

O, Dumnezeule, păzeşte-mă de acest loc. Eu nu vreau să trăiesc aceasta, când iese Dumnezeul mânios cu ochii Lui de flăcări, în neprihănirea Lui, cu părul alb. El ştie tot, chiar şi gândurile inimii voastre şi ce aţi intenţionat să faceţi vreodată. ”Ascunde-Mă în stânca mântuirii”, aşa cântăm noi.”Când lumea aceasta va fi în flăcări, fii de partea mea. Fii de partea mea şi lasă ca pieptul Tău să fie perna mea. Ocroteşte-Mă în Tine, stâncă a mântuirii.” 

O, Dumnezeule, eu nu vreau judecata Ta. Eu vreau mila Ta, O, DOAMNE. Dăruieşte-mi har, nu judecata Ta. Dă-mi harul Tău, nu legea Ta. Ai mila de mine, DOAMNE. Eu nu mă rog pentru mai mult. Eu nu am nimic de adus. Eu nu sunt bun. Eu mă ţin de crucea Ta, DOAMNE. Mai mult eu nu ştiu. Tu ai venit şi ai luat locul Meu. 

„...ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor...” 

Capul Lui, ochii Lui, - până la picioare este El descris. Vedeţi contrastul cum L-a văzut Ioan pe Isus şi în ce fel a văzut Daniel statuia împărăţiilor. Picioarele de aramă. Ce înseamnă aceasta? Arama vorbeşte despre judecata divină. Aceasta arată că întregul Lui plan de aici de pe pământ va fi împlinit, prin faptul că Dumnezeu a devenit trup ca să moară pentru noi şi prin aceasta să ia judecăţile lui Dumnezeu de la noi. El va avea o Împărăţie statornică, care este neclintită. Arama vorbeşte despre judecata divină care a avut loc. Noi ne gândim la şarpele de aramă din pustie. Ce reprezintă el? Şarpele însuşi reprezintă păcatul. Arama reprezintă păcatul care a fost deja osândit. 

În zilele când Ilie, proorocul, a fost respins, (un fir care se trage prin toate Bisericile) - în timpul acela când l-au respins pe Ilie, nu a mai plouat trei ani şi jumătate şi cerul era ca de aramă. Judecata divină era peste naţiune, pentru că L-au respins pe Dumnezeu şi au ascultat de Izabela. 

Arama vorbeşte despre judecata divină. Jertfele au fost ucise pe altarul de aramă. Altarul era de aramă - judecata. Noi citim acum din Apoc. 19 de la vers. 12: „Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. 

Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: ,Cuvântul lui Dumnezeu.' Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu:” 

Mânia lui Dumnezeu era deasupra noastră ca păcătoşi. Nimeni nu putea să se mântuiască singur. Noi nu puteam face nimic. Noi am fost toţi născuţi în păcat ... Ce a făcut El? El a venit pe pământ. Aleluiah! Întreaga mânie a Dumnezeului Atotputernic a venit peste El.”Tu eşti vrednic, o Mielul lui Dumnezeu, căci Tu te-ai lăsat jertfit pentru noi. Ai luat păcatele lumii asupra Ta şi ai purtat păcatele noastre din cauza cărora a fost revărsata mânia lui Dumnezeu asupra noastră.” „Dar El a fost rănit şi lovit din cauza păcatelor noastre. Pedeapsa a fost pusă asupra Lui ca noi să avem odihna; şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.” 

Nici un om nu a murit ca El. El a suferit până când apa s-a despărţit de sânge. Înainte de moartea Lui au căzut stropi de sânge de pe fruntea Lui. El este cei care calcă teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu. Când va veni El ca Judecător, îl va zdrobi pe Antihrist şi pe toţi duşmanii Lui cu picioarele de aramă, în neprihănirea Lui. Aleluiah. El va domni pe pământ cu toiagul de fier. Amin. O păcătoşilor, prieteni, pocăiţi-vă atâta timp cât mai este posibilitate. Voi încercaţi să amânaţi şi vă gândiţi că aceasta este o poveste care nu se va întâmpla. Se va întâmpla. Voi ziceţi, pe mine nu mă va lovi. Totuşi, şi pe voi vă va atinge. 

El îl va călca pe duşmanii Săi cu picioarele de aramă. El a suferit şi a călcat teascul mâniei lui Dumnezeu şi a plătit păcatele noastre. Şi noi, vinovaţii, săracii, viermi nenorociţi ce suntem noi, avem nasurile pe sus, citim o oarecare carte ateistă şi încercăm să gândim că nu este Dumnezeu, şi spunem că nu există judecată viitoare. El îi va călca pe duşmanii Lui cu picioarele de aramă şi îl va distruge pe Antihrist. El va arunca biserica decăzută în focul mistuitor pentru veşnicie, unde va fi înghiţită şi va dispare. El şi Biserica Lui vor domni pe pământ pentru totdeauna. 

Părul capului era alb ca zăpada. Dreptate, experienţă. Înţelepciune, totul în toate. „Albul” vorbeşte despre bătrâneţe şi înţelepciune. El ştie ce face. El este izvorul înţelepciunii. El este izvorul fiecărei experienţe. El este originea. El s-a descoperit ca Fiul omului. părul capului Lui era alb ca lâna. Daniel L-a văzut cu sute de ani înainte ca un Îmbătrânit de zile care semăna cu Fiul omului, căruia i-a fost dată puterea peste popoare şi limbi; şi El a judecat. 

Eu vreau să vă întreb ceva, căci eu vorbesc către voi, biserici căldicele. Zece fecioare au plecat să-L întâmpine pe DOMNUL. Cinci au fost înţelepte, cinci au fost neînţelepte. Noi am vorbit deja despre altoire. Când s-au dus să-L întâmpine pe DOMNUL, a fost descoperit. Daniel a scris că au fost deschise cărţile. Acolo este vorba despre cartea păcătoşilor. Dar şi o altă carte a fost deschisă, cartea vieţii Bisericii. Zece mii ori zece mii Îi slujeau Lui. Mireasa Lui, nevasta Lui, Biserica va veni cu El. 

Judecata a avut loc. Cărţile au fost deschise şi o altă carte a fost deschisă - cartea vieţii. În ea se află şi fecioarele neînţelepte. Toate vor fi judecate, după cum este scris în cărţi. Voi veţi fi întrebaţi din ce cauză nu aţi acceptat. Voi o ştiţi acum. Poate nu aţi ştiut aceasta mai înainte. Dar de acum încolo o ştiţi. ”Dacă neprihănitul cu greu este mântuit, atunci unde va apărea cei fără Dumnezeu şi păcătosul?” Cine refuză, atunci o face împotriva unei cunoştinţe mai bune. Unde vor apărea ei? El judecă.”... picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” Ce înseamnă apele? Dacă vreţi să reţineţi, atunci deschideţi la Apoc. 17, 15: „ ... Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” 

Glasul Lui! - ce îngrozitor pentru sufletul mişcător pe marea vieţii! Nimeni nu îl conduce. Ei sunt mânaţi de valuri. Strigătul lor este mare. Ce îngrozitor este pentru sufletul care este mânat. ”... glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” Glasul Lui este glasul judecăţii. Glasul predicatorului care i-a chemat pe oameni prin Duhul Sfânt în epoca lor. Glasul multor popoare şi limbi. Glasul celor şapte stele din mâna Lui care au vestit în fiecare epocă botezul cu Duhul Sfânt, botezul în Nume. Câţi de aici vor să spună: „limbi, puterea lui Dumnezeu, învierea lui Isus Hristos, revenirea Lui şi judecata divină.” De la Cel care semăna cu Fiul omului, au ieşit multe glasuri ca vuietul unor ape mari. 

Cum veţi simţi voi dacă aflaţi că sunteţi un suflet care a şezut în adunare şi a auzit că trebuie să aducă totul în ordine cu Dumnezeu şi să primească Duhul Sfânt, aţi auzit glasul judecăţii în adunări când s-a predicat despre judecăţile lui Dumnezeu, dar totuşi voi aţi refuzat. Marea cascadă de apă este înaintea voastră, vârtejul care vă va trage în blestemul veşnic. 

Una din descrierile fiinţei Lui înşeptite este glasul Lui care se aseamănă cu multe ape. Cum vreţi să scăpaţi dacă totul a fost înregistrat? Şi glasul din seara aceasta este înregistrat. Glasul vostru a fost înregistrat, gândurile voastre au fost înregistrate. Aşa cum gândeşte un om în inima lui, aşa este el. Să nu uitaţi! Gândurile voastre se aud în cer mai tare decât cuvintele voastre pe pământ. Desigur că aşa este. Dumnezeu ştie tot. El ştie gândurile şi motivele inimii voastre. El a spus către farisei: „Făţarnicilor, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Voi mă numiţi „bunule Învăţător”. Eu vă cunosc, eu văd că voi sunteţi făţarnici. Voi nu spuneţi ce gândiţi.” 

O, ce va fi când glasul care semăna cu vuietul apelor se va auzi ca tunetul şi epocile Bisericii vor apărea! 

Acum vreau să vă spun ceva vouă, celor care nu sunteţi mântuiţi. Către toate sufletele, care mai sunt mânate încolo şi încoace, fiţi atenţi! Va fi ceva îngrozitor să aflaţi că nu va mai exista mântuire pentru voi. Atunci nu veţi mai putea fi mântuiţi şi ştiţi că vine condamnarea, când veţi număra minutele înainte de a se auzi glasul: „Plecaţi de la mine, voi cei fărădelege, în focul veşnic care este pregătit pentru Satana şi îngerii lui.” Voi vă veţi aminti de aceste adunări când veţi auzi glasul tunător ca vuietul apelor mari. O, va fi ca un coşmar. Nu lăsaţi să se întâmple! Pocăiţi-vă! Aduceţi acum totul în ordine cu Dumnezeu atâta timp cât mai aveţi posibilitate. 

Eu vreau să vă întreb: există ceva mai frumos pentru un om care şi-a fixat ancora şi care se odihneşte la umbra plantelor întotdeauna verzi lângă un pârâu care clipoceşte? Aşa se întâmplă cu Biserica Dumnezeului celui viu, care este ridicată în locuri preaînalte şi aude glasul lui Dumnezeu ca un murmur dulce care îi vorbeşte. Vedeţi despre ce este vorba? 

Condamnarea îi aşteaptă pe păcătoşi, binecuvântarea pe cei răscumpăraţi. Un om care şi-a ancorat vaporul vieţii de stânca lui Isus Hristos, poate să se odihnească şi să asculte murmurul. Mergeţi în pacea aceasta! 

Cum mi-e de dor să ascult acest murmur de apă! Chiar când mă duc la pescuit, încerc să ascult murmurul apei curgătoare. Aceasta linişteşte foarte mult. Este de parcă vă vorbeşte mereu. Nu este minunat dacă vă puteţi ancora sufletul în Hristos, astfel încât să deveniţi liniştiţi în faţa Lui şi ascultaţi glasul care vă vorbeşte? Eu sunt DOMNUL, Medicul tău. Eu sunt DOMNUL care-ţi dă viaţa veşnică. Eu te iubesc, Eu te-am cunoscut înainte de întemeierea lumii. Eu ţi-am scris numele în carte. Tu îmi aparţii Mie. Nu te teme. Eu sunt. Să nu-ţi fie teamă! Eu sunt cu tine. Apoi putem cânta: „Sufletul meu este ancorat în portul odihnei ...” 

Acelaşi glas care vorbeşte plăcut cu voi, va condamna păcătoşii. Acelaşi potop care l-a salvat pe Noe, i-a distrus pe păcătoşi. Vedeţi voi ce vreau să spun? Glasul Lui este ca vuietul apelor, părul Lui ca lâna alba şi ochii Lui ca para focului. Picioarele lui ca de arama, glasul Lui ca multe ape. În mâna Lui dreaptă El are şapte stele. „Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.” (Apoc. 1,20). 

Lui Ioan i-a fost explicat pentru ca să nu se interpreteze cumva greşit. Un înger, - mesager - pentru fiecare epocă a Bisericii. Va fi minunat în săptămâna aceasta dacă cercetăm pe baza istoriei îngerii şi slujba pe care au avut-o. Ei au avut aceeaşi slujbă în Biserica cea mică, prin toate epocile. 

Cineva a spus: „Biserica catolică trebuie să fie cea corectă, căci a rezistat în toate timpurile.” Eu am spus: „Aceasta nu este o taină, căci ea a avut conducerea şi totul de partea ei.” El vroia să spună că ea a rezistat în furtuni. Pentru mine taina este că minoritatea a rezistat în toate furtunile. Ei au fost tăiaţi cu fierăstrăul, aruncaţi la lei, bătuţi, arşi şi au suferit toate felurile de prigoniri. Şi totuşi ei au trăit. Aceasta arată că mâna Lui Dumnezeu era cu ei. Şi astăzi mai arde lumina lor. Amin! 

În mâna Lui dreaptă erau şapte stele, cei şapte mesageri ai celor şapte epoci. O, aceasta este minunat! Noi vom observa cine a adus mesajul pentru epoca Efes şi a ţinut până la moarte, până a început epoca Bisericii Smirna. Apoi vom cerceta Smirna, Pergam, da, toate Bisericile până la epoca aceasta. Slujitorii au fost cei care au avut lumina şi au adus-o. Ei au obţinut originalul de la început şi au dus lumina tot mai departe. El îi ţinea în mâna Lui dreaptă. 

Aceasta ne aminteşte că Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu, dar nu înseamnă că Dumnezeu are o mână dreaptă, căci Dumnezeu este Duh. A fost dreapta puterii Sale, - Hristos. Nu uitaţi aceasta! Cele şapte stele sunt în dreapta Lui. Ei au primit tot, şi lumina lor, de la El. Ei erau în totalitate sub controlul Lui, în dreapta Lui. Aşa este cu fiecare slujitor adevărat al lui Dumnezeu. Cine le poate face ceva rău? Cuvântul „înger” înseamnă mesager. Pavel a spus: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?” Pavel a fost aşa de convins, că a strigat: „Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu în Hristos.” 

Noi suntem predaţi dreptei Lui. Dacă cineva le spune: „Sfânt fanatic”, sau „fanatic religios”, atunci nu-i deranjează. Ei nici nu aud. Ei sunt predaţi în totul şi primesc lumina şi viaţa lor din mâna Celui care are toată puterea. Ei aduc roadele vieţii lor în milă, prietenie şi răbdare. Semne şi minuni îi însoţesc. Poate că lumea o numeşte vrăjitorie sau altceva, pe noi nu ne interesează, căci noi ştim că suntem predaţi în dreapta Lui. Nu este minunat? Ultima descriere a Persoanei Lui: „În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri ...” 

Un glas ca vuietul multor ape. Din gura Lui ieşea o sabie cu două tăişuri. În dreapta Lui avea şapte stele. Ştiţi voi ce spune Biblia despre sabia cu două tăişuri? Aceasta o găsiţi în Evrei 4, 12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul de duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” 

Atunci sunteţi denumiţi cititori de gânduri. Este Cuvântul lui Dumnezeu descoperit în Biserica Lui. Mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri. 

Eu mă mai gândesc acum la Apoc. 19, 11: 

„Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă”Cel credincios” şi”Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este:”Cuvântul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta:”Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” 

Ce a ieşit din gura acestui călăreţ? - o sabie cu două tăişuri - Cuvântul. Dacă acest Cuvânt va fi descoperit în toţi fiii lui Dumnezeu, atunci El va călca naţiunile şi le va lovi cu sabia gurii Sale, Cuvântul Său. „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era că soarele, când străluceşte în toată puterea lui.” Din gura Lui a ieşit o sabie cu două tăişuri - Cuvântul lui Dumnezeu. Ce face? - descoperă gândurile şi simţirile inimii, desparte sufletul de duhul, încheieturile şi măduva şi pătrunde prin tot. Aceasta face Cuvântul lui Dumnezeu. ”Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi.” Acum Cuvântul este trup în Biserica Lui şi locuieşte printre noi. Îngerii Lui din dreapta Lui îi slujesc. Dumnezeu se bazează pe Biserica Lui. Dumnezeu se bazează pe noi în timpul acesta, ca să aducem lumina Evangheliei celor muritori, celor chinuiţi de demoni şi lumii pline de tradiţii. Dumnezeu mi-a dat mie şi vouă această răspundere. Vai de noi, dacă păgânii mor fără să afle de aceasta. 

O, se împart reviste religioase, i-au învăţat să citească, să scrie şi să socotească şi astfel i-au făcut prozeliţi. Eu cred că Evanghelia trebuie predicata. Pavel spune: „Evanghelia şi Împărăţia lui Dumnezeu nu este numai din cuvinte, ci din puterea Duhului Sfânt.” Cuvântul este făcut viu prin Duhul. Dacă Cuvântul este plantat în inimă, atunci Duhul Sfânt va aduce ce a spus Cuvântul. Cuvântul deosebeşte gândurile inimii şi descoperă simţirile ei. ”Din gura Lui ieşea o sabie cu două tăişuri.” Voi neamurilor, treziţi-vă! În curând trebuie să se întâmple ceva. 

Numele Lui a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul a fost descoperit. Vedeţi, Isus a spus în Marcu 16 în ultima Lui predică către Biserică, înainte ca El să se descopere în ea: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi tuturor Evanghelia.” Ce înseamnă aceasta? Că puterea Duhului Sfânt trebuie pusă sub dovadă conform Cuvântului. Observaţi, aici nu este vorba numai despre învăţătura Cuvântului. El a poruncit să fie învăţat Cuvântul şi predicată Evanghelia.”Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Mar. 16, 17) . „Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. DOMNUL lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semne, care-l însoţeau.” (Mar. 16,20). 

În felul acesta s-a propovăduit Evanghelia. Cât timp să urmeze semnele? În fiecare epocă, până la sfârşitul lumii. Aceasta este pentru minoritatea care a ţinut lumina sus. Nu este de mirare că Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” Este turma mică, întotdeauna în minoritate, nu o mulţime. 

Încă un citat din Matei 17: „După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.” 

El a fost schimbat în felul în care va reveni în ziua aceea. Scurt timp înainte DOMNUL Isus a mai spus: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” După aceea El I-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan, ca trei martori, pe muntele schimbării la faţă, căci deja în Vechiul Testament trebuia să fie totul confirmat pe baza a doi sau trei martori. 

Ce au văzut ei prima dată, după ce i-a luat DOMNUL Isus pe muntele schimbării la faţă? El a fost transformat înaintea ochilor lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele în toată puterea lui, şi hainele Lui I s-au făcut albe ca lumina. ,,Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Mat. 17,3). În felul acesta va veni Fiul omului, după ce vor apărea Moise şi Ilie. Dar observaţi, înainte de a veni Isus să ia Biserica Mireasa acasă, acelaşi Duh care s-a odihnit peste Ilie, se va reîntoarce pentru a întoarce inimile copiilor la părinţi. Aşa spune Biblia. Apostolii L-au văzut pe Isus proslăvit ca Fiul omului, aşa cum va veni. El va veni înapoi proslăvit. Ei l-au văzut pe Moise şi Ilie; ei se vor întoarce la Israel care păzeşte încă legea. 

Ei L-au văzut pe Fiul omului proslăvit. Vedeţi voi succesiunea venirii Lui? Prin martorul din ultimele zile care va veni în duhul lui Ilie, El se va descoperi în putere. 

După aceea cei 144000 din Israel vor fi salvaţi. Aceasta este naţiunea cea mai veche din lume cu steagul cel mai vechi. Ei au devenit un stat independent, cu tot ce face parte de aceasta. Ei fac parte din ONU. Isus nu a spus că ei vor fi lepădaţi pentru totdeauna, ci până când se vor împlini toate lucrurile. Este tainic; iudeii sunt prigoniţi peste tot şi alungaţi, aşa cum s-a întâmplat şi cu Biserica, totuşi Isus a spus despre ei: „Când veţi vedea că înfrunzeşte smochinul, că iudeii se întorc înapoi şi devin o naţiune, atunci timpul este aproape şi stă în faţa uşii.” El a spus: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.” Nici poporul acesta nu va trece. Hitler, Stalin, Mussolini şi alţii au încercat să-i ucidă, dar ei nu vor fi niciodată înghiţiţi de pământ. Ei sunt un popor şi o naţiune. Amin. 

La El vor veni Moise şi Ilie. Eu sper că voi înţelegeţi. Acum: „Faţa Lui strălucea ca soarele.” Întreaga Lui înfăţişare era schimbată. Conform Apoc. 21,23 Mielul este lumina noului Ierusalim: „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.” El este Mielul- Lumina. Nu sunteţi bucuroşi? Nu numai aceasta, Ioan a văzut venirea Lui în ziua DOMNULUI. El L-a văzut ca soare al neprihănirii. 

Mai întâii vreau să vă spun o poveste mică despre soţia mea, care şade aici, căreia i-am făcut greutăţi înainte de nuntă. După ce ne-am căsătorit, am încercat să repar totul. Eu nu am ştiut dacă să mă mai recăsătoresc. Ea era distrusă din cauza aceasta. Eu ştiam că este o fata bună. Eu nu am vrut să o fac să aştepte şi eram de părere ca un bărbat bun să o ia de nevastă şi să aibe grija de ea. Eu mă gândeam că nu sunt vrednic pentru ea. Eu nu eram vrednic de amabilitatea ei. Ea era distrusă şi nu ştia ce să facă. Aceasta s-a întâmplat acum câţiva ani. Ea a plâns zi şi noapte. Eu încercam să mă retrag de la ea. Nu pentru că nu aş fi iubit-o, nu, eu nu vroiam să-şi piardă timpul cu mine şi eram de părere ca un altul să o ia de nevastă. Un bărbat bun, căci ea era o fată bună. Eu am vrut să o las în felul acesta în pace şi să nu o reţin mai mult. Eu ştiam că ea mă iubeşte şi ştiam că eu o iubesc. Astfel eu m-am decis să mă întâlnesc cu o altă fată, ca ea să simtă rău pentru mine. Aceasta a distrus-o. După aceea mi-a părut foarte rău. Eu i-am spus ei: „Tu eşti o fată bună, eu nu vreau să-ţi mai răpesc timpul.” Ea a răspuns: „Dar eu totuşi te iubesc, Bill. Tu eşti singurul pe care-l pot iubi.” Ea a mai spus: „Eu te-am iubit de la început.” Eu am spus: „Eu preţuiesc aceasta. Tu ştii că eu sunt un singuratic şi aşa vreau să rămân. Eu nu mă voi mai căsători niciodată.” Dar ea a vorbit serios. Ea s-a dus afară în şură, a îngenunchiat şi a spus: „DOAMNE, eu nu ştiu ce să fac. Eu nu vreau să fiu neascultătoare şi totuşi îl iubesc pe Bill, dar nu ştiu ce să fac. DOAMNE, dă-mi o mângâiere mică. Ajută-mă un pic. Niciodată în viaţa mea nu Te-am rugat pentru un astfel de lucru şi eu sper că nu Te voi mai ruga niciodată”, a spus ea. ”Ajută-mă şi lasă-mă să deschid Biblia şi dă-mi din aceasta răspunsul, căci eu am auzit că le-ai ajutat şi altora în felul acesta.” Când ea a deschis Biblia, ochii ei au căzut pe versetul proorocului Maleahi: „Iată, va voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Ea a spus: „Eu m·am ridicat mulţumită şi am ştiut că ne vom căsători.”

„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice DOMNUL oştirilor, şi nu le va lasă nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui ...” 

Soarele străluceşte în toată puterea. Puterea Fiului lui Dumnezeu străluceşte în seara aceasta în mijlocul nostru. El stă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur în prezentarea înşeptită a fiinţei Lui ca Judecător. El este Cel care a suferit şi a murit pentru noi. El a luat judecata divină asupra Lui. El a călcat în teascul mâniei lui Dumnezeu. Pentru păcătosul al cărui suflet este mânat pe marea vieţii, El este îngrozitor. Dar pentru Biserică, El este Mântuitorul iubit. Ancorat, a avea odihna, auziţi murmurul pârâului în timp ce vă odihniţi mulţumiţi în Hristos. Ce timp! Razele Lui calde strălucesc asupra noastră: „Nu vă temeţi! Eu sunt Cel ce sunt, Cel care a fost şi Cel care va veni, Cel Atotputernic. În afară de Mine nu mai există nici unul. Eu sunt Alfa şi Omega. Cine însetează, îi voi da apa vieţii din izvorul vieţii.” O, ce făgăduinţă! Ce legătură de dragoste! Cetatea nu are nevoie de lumină, căci Mielul este în mijloc ca soarele neprihănirii cu vindecare sub aripile lui. 

„El este crinul din vale, 

este steaua luminoasă a dimineţii, 

El, Cel mai frumos dintre zece mii, 

dă-i inima ta astăzi Lui. 

În necazuri şi suferinţi, 

El nu este niciodată departe de mine, 

Aruncă toate grijile 

asupra Mea, spune DOMNUL. 

El este crinul din vale, 

este steaua luminoasă a dimineţii, 

El este ales dintre multele mii.” 

Steaua dimineţii vesteşte ziua, de parcă ar vrea să zică: Ziua este pe cale să înceapă. Soarele se apropie şi apare printre stele, cu vindecare sub aripile sale. 

Înapoi la mesajul nostru! Înfăţişarea Lui îl arată ca Judecător, cum va fi în ziua DOMNULUI. Aşa credeţi voi. Ioan a fost transpus în ziua DOMNULUI. Nu ca preot sau împărat, ci ca judecător. Voi credeţi că El este Judecător. Biblia spune aşa. El era îmbrăcat ca Judecător şi prin aceasta a arătat ce este El pentru păcătos. Şi El a arătat ce este El pentru creştin. El stă acolo. Glasul Lui este din nou ca vuietul multor ape. ”...Şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort ....” (Apoc. 1, 16-17). 

Proorocul nu a putut rezista la ceea ce a văzut. Puterea lui pierise şi a căzut la picioarele Lui ca mort. „El şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: ,Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” 

Aici nu a vorbit un prooroc, ci Dumnezeu. ”Eu sunt primul şi ultimul. Eu sunt la începutul descoperirii şi la sfârşitul descoperirii. Eu sunt Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel care va veni. Nu te teme!” De ce să ne temem? De ce nu se gândeşte Biserica asupra Cuvântului Său? De ce să se teamă Biserica? Ce a făgăduit El şi nu ne-a descoperit şi nouă? De ce să vă fie teamă de pedeapsă sau de lumea viitoare? El spune: ,,Nu te teme! Eu sunt Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel care va veni. Eu sunt primul şi ultimul. Eu am cheile locuinţei morţilor. Eu am biruit pentru voi iadul şi moartea, mormântul.” 

Mulţi şi-au propus să biruiască. Ştiţi asta? Napoleon şi-a propus la vârsta de 33 de ani să biruiască lumea. A reuşit. Dar apoi el a fost biruit de alcool şi a murit. El i-a biruit pe alţii şi apoi a fost biruit. Înfrângerea a trăit-o la Waterloo. Eu am fost acolo şi am văzut resturile care sunt păstrate la locul luptei. Ca bărbat tânăr el a luat calea greşită pentru a birui. El a murit în ruşine. 

Dar noi ştim despre un alt bărbat tânăr care a venit în lumea aceasta, care a murit la vârsta de 33 de ani, care a biruit totul. Când a fost El pe pământ, a eliberat de legături, de mândrie. El a biruit boală, demonii. Când a murit, a biruit moartea. Când a înviat, iadul a fost biruit. El a biruit tot ce a fost împotriva omenirii şi a călcat în teascul mâniei lui Dumnezeu. El a distrus şi a biruit totul, moartea, iadul, mormântul, boală, şi toate lucrurile formale. El a înviat în a treia zi, a biruit văzduhul, S-a înălţat la cer şi a restabilit legătura dintre Dumnezeu şi oameni şi a distrus tot ce era între ei. Slavă Lui! 

El este marele Biruitor care a rupt perdeaua. El are cheile locuinţei morţilor şi a iadului. ”El şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: ,Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” El a înlăturat toate piedicile dinaintea oamenilor ca ei să se poată întoarce la părtăşia cu El, ca în grădina Eden. 

Eu am vrut s-o opresc, dar o voi spune. Oamenilor le stă la dispoziţie Atotputernicia. Poate nu credeţi. Un om care este total predat lui Dumnezeu, aceluia îi stă Atotputernicia la dispoziţie. Nu a spus El în Marcu 11,23: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare', şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”? 

Ce se întâmplă când ne întâlnim cu Atotputernicia? Dacă Dumnezeu şi omul sunt uniţi, atunci trebuie să se întâmple ceva. Indiferent ce spuneţi prin puterea creatoare a Atotputernicului Dumnezeu, conştienţi că El a făgăduit şi a spus-o în Cuvântul Său, prin aceasta rezultă o putere prin care toate lucrurile sunt posibile. Ce nu este încă, considerăm că este deja, căci noi avem Atotputernicia. Aşa îi vedem acolo. Nu este El minunat? 

Când L-a văzut Ioan, El a căzut ca mort. El nu a putut rezista la aceasta. Puterea lui omenească l-a părăsit. El nu a putut. DOMNUL a fost Biruitorul care a biruit totul. 

El dă însărcinarea: „Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreapta a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.” 

O, este minunat, prieteni, să-L vedem înălţat în dumnezeirea Lui sublimă. El este Judecător, Împărat, Preot, Miel, Leu, Alfa şi Omega, Tată, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel care a fost, care este şi care va veni. El a călcat în teascurile mâniei lui Dumnezeu şi a împlinit totul prin cruce. El a strigat: „S-a isprăvit!” El a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu. Duhul care L-a părăsit la răstignire, L-a înviat în dimineaţa de Paşti pentru neprihănirea noastră. Ioan L-a văzut cu picioare de arama, cu ochii ca para focului care cercetau întregul pământ. Daniel L-a văzut circa 700 de ani înainte în acelaşi fel ca Îmbătrânit, la care a venit Unul care semăna cu Fiul omului, căruia ia fost dată judecata. El stă acolo la judecată în faţa tronului alb. 

Dacă vedem toate aceste lucruri, atunci ce fel de oameni trebuie să fim noi, prieteni? Dumnezeu să vă binecuvânteze, este rugăciunea mea. Îl iubiţi, Îl credeţi? Sufletul vostru este ancorat în El? 

Să ne aplecăm capetele şi să cântăm: 

„Eu am găsit portul odihnei ...”

Vreţi să fie viaţa Lui în voi, prin care se oglindeşte prezenţa Lui? Dacă vreţi şi nu aţi primit încă, atunci vă ridicaţi pentru rugăciune? - toţi care vor să fie incluşi în aceasta rugăciune. 

Tată ceresc, s-au ridicat mulţi care vor să Te primească. Ei au obosit pe valurile vieţii. Ei sunt conştienţi că inima lor poate înceta în orice moment să bată. Apoi vine cazul cel mare pentru sufletul îndemnat încolo şi încoace. Ei au trăit pentru ei înşişi, au mers împreună cu lumea aceasta, dar acum ei vor să semene cu Tine o DOAMNE. Primeşte-i în Împărăţia Ta. Ei îţi aparţin Ţie, Tată. Tu cunoşti inimile şi intenţiile lor. Tu ai spus şi ai lăsat să se scrie: „Cine aude Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, acela are viaţă veşnică.” DOAMNE, Tu ai mai spus: „Ferice de cel care citeşte şi cel care ascultă cuvintele proorociei cărţii acesteia...”, căci timpul împlinirii este aproape. Ei recunosc aceasta. Ei nu se pot lasă îndemnaţi mai mult. DOAMNE, aruncă-le frânghia salvării. Trage-i la Tine, O, DOAMNE. Fie ca ei să reflecte de acum lumina lui Hristos. O, Dumnezeule şi Tată, eu îi predau ţie în Numele lui Isus Hristos. Fie ca ei să Te urmeze în locul acesta prin botez. Fie ca Duhul Sfânt să se odihnească peste viaţa lor, pentru ca restul vieţii lor să fie asemenea lui Isus. Ne rugăm în Numele Lui. Amin. 

„A fi ca Isus, a fi ca Isus ...”

Daţi mâna celor din apropiere şi mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru sufletul lor. Vă simţiţi acum bine? Nu sunteţi bucuroşi că sunteţi creştini? Daţi mâna celor din apropiere. Să cântăm împreună: 

„Noi umblăm în lumină, în lumina minunată ...”

După ce s-a pogorât la început Duhul Sfânt peste Biserică, a venit acelaşi mesaj la Smirna. Ireneu, marele bărbat sfânt s-a ridicat. El vorbea în limbi. Puterea lui Dumnezeu a fost descoperită, morţii înviau, bolnavii au fost vindecaţi. El umblă în lumină. După El a venit Columba, marele bărbat sfânt. Mulţi alţi bărbaţi sfinţi au vestit mesajul la timpul lor, au umblat în lumină, în lumina Evangheliei, aceeaşi lumină care a luminat de Rusalii. Hristos a umblat în mijlocul poporului Său printre cele şapte sfeşnice. Reflectarea Lui era ca soarele la amiază. 

„Noi umblăm în lumină ...”

Voi nu vă veţi întoarce la lucrurile din lume. Voi aţi murit pentru lume şi ea este moartă pentru voi. Voi umblaţi numai în Hristos, călăuziţi prin Isus Hristos. Eu Îl iubesc, căci El m-a iubit mai întâi. El revarsă binecuvântările Sale peste noi. El ne întinde mâna şi ne primeşte în părtăşia Lui, Împărăţia Lui. Noi suntem acum fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Încă nu a fost descoperit ce vom fi. Dar când va apare, îi vom fi asemenea Lui şi vom avea un trup proslăvit. Căci noi îi vom vedea aşa cum este El. 

„Atunci vom umbla în lumină, în lumina minunată ...”

Îl iubiţi? După un mesaj aşa de tăietor, aud cu plăcere dacă oamenii cântă în rugăciune şi-L slăvesc în Duhul, înaintea Lui. Nimic nu este mai minunat decât cântările vechi. Aşa este. Eu iubesc felul vechi de cântări de la Rusalii, nu vocile şcolite care întind tonul până când se învineţeşte faţa. Atunci nu se mai ştie ce se cântă. Eu îi ascult cu plăcere pe cei care nu pot ţine tonul, dacă au primit binecuvântarea de la Rusalii. Ei cântă. Ce minunate sunt cântările şi melodiile despre cruce. 

Să mai cântam: 

,,O, ce dulce sună Numele lui Isus! 

O, cum vindecă El toate durerile! 

Şi cum aduce El pace şi bucurie, 

fiecărei inimi credincioase ca de copil! 


Cor: 

O ce dulce sună, când cântă o inimă despre Isus! 

O, ce dulce sună, când cântă o inimă despre Isus! 

Ce Nume scump este Isus, O, cum ne face El fericiţi; 

Că poporul Său, eliberat de păcate, 

se bucură înaintea Lui. 

Cântaţi cu putere în Numele lui Isus, 

mărturisiţi cu curaj slava Lui, 

Până ajungem în ceata care va fi încununată

şi se închină înaintea Lui. 

O, ce dulce sună când o inimă cântă despre Isus! 

O, ce dulce sună când o inimă cântă despre Isus!” 


Amin!